Egiptul soarelui Ra

În cea dintâi carte a lui Moise,cel rânduit să crească la curtea faraonului și mai apoi să plece din țara Egiptului pentru a moșteni un nou pământ la țărm de mare,este scris că în ziua a treia a Creației Dumnezeu a pus luminători pe cer. Soarele dătător de viață dobândea astfel contur ideatic. Un răsărit de soare în Egipt te duce însa cu gândul la măreția lui Ra. Zeul solar suprem a avut destinul de excepție conferit de existența în viața cotidiană a egiptenilor vreme de aproape 2500 ani. Lumina,căldura și rodirea se împleteau în cununa acestei zeități care călătorea pe barca sa necontenit de la răsărit la apus. Privind la soarele care vine la viață aducând viața se poate afirma în aceste locuri că... ex Aegypto lux…lumina vine din Egipt și de la egipteni. Hieratic,șoimul purtând discul solar pe creștet implinește profetic o rostire:…daca eu nu exist…atunci nimic nu e! Mai pământeni,cei care urmează căile vechilor caravane dinspre mare peste munți spre zonele fertile ale Nilului și mai apoi pe cale fără de pulbere plutind pe ape,se lasă doar vegheați de atotputernicia șoimului celor două orizonturi..căci astfel era numit astrul diurn.