marți, 22 decembrie 2015
Accord de paix inter-libyen de Skhirat - l’hommage international à la médiation marocaine
M.Titi Dinca, grand reporter de la chaîne de télévision roumaine TVR a déclaré que cet accord constitue « un moment historique » et ouvre l’espoir d’un retour à la normale au Maghreb. Dinca a mis en relief le rôle « déterminant» de SM le Roi Mohammed VI dans le processus de règlement de la crise libyenne ayant abouti à la conclusion de cet accord « historique», précisant que l’accord de Skhirat « confère une visibilité pour l’avenir de la région ».
Selon le journaliste vedette de la TVR, « l’Europe de demain ne peut être viable sans un Maghreb et une région de l’Afrique du Nord stables », observant que « la présence à Skhirat de nombreux représentants étrangers illustre l’aptitude du Maghreb à être un facteur de stabilité de la Méditerranée voire au-delà ».
« L’accord signé au Maroc est d’autant plus remarquable lorsqu’on sait que le processus de négociations était ardu », a-t-il noté, précisant que la conclusion de l’accord confirme « le rôle agissant du Royaume comme un bâtisseur de ponts incontournable et un acteur incontestable de la paix et de la stabilité en Méditerranée ».
La signature de cet accord constitue une étape essentielle pour la stabilisation de la Libye et son unité nationale, a-t-il encore dit et de saluer les signataires de l’accord de Skhirat qui ont fait preuve d’un grand sens de maturité et de responsabilité pour assurer un avenir stable pour les citoyens libyens.
M. Titi Dinca a, à ce propos, appelé la communauté internationale à apporter un soutien politique pragmatique à la Libye pour garantir son intégrité territoriale, sa souveraineté et la dignité à ses citoyens.
(Synthèse de Maroc diplomatique avec la MAP)
http://maroc-diplomatique.net/accord-de-paix-inter-libyen-de-skhirat-1087.html
duminică, 29 noiembrie 2015
miercuri, 25 noiembrie 2015
Istorii în oglindă - cafeaua (amară) "cea de toate zilele"
joi, 29 octombrie 2015
luni, 17 august 2015
vineri, 13 martie 2015
Agadir ... perla marocană de la Atlantic
Muntele și oceanul se întâlnesc la Agadir în răgazurile unor îmbarțișări cu ritmuri de flux si reflux, măsurate prin înserări molcome și dimineți luminoase.
Felul în care arată în prezent cea mai importantă statiune balneara a Marocului este un exemplu ale renașterii și viziunii.
Stațiunea așterne la picioarele turistului precum un covor fermecat nu mai puțin de 9 km de plajă.
Agadirul zilelor noastre este un parc cu alei și palmieri, cu grădini și hoteluri aliniate precum oșteni prezenți la raport în fata zeului OCEAN, modernitate îmbinată plastic, estetic și funcțional cu tradiționalul volumelor arhitecturale, cafenele, terase, magazine, locuri pentru odihnă și bucurie.
Turismul marocan se adaptează pentru toate tipurile de oferte în cadrul unor abordari esențiale.
Locuri și lucruri care nu trebuie evitate sau pierdute, neobișnuitul și autenticul, relaxarea îmbinată cu turismul activ, turismul de familie, călătoriile pentru cupluri, îmbinarea vacanțelor cu afacerile, toate în binomul petrecerii timpului între zi și noapte.
Mai peste tot in Maroc vacanța se traiește din zi până în noapte și iarăși de la capăt.
În ceea ce privește numărul locurilor de cazare orașul statiune se situeaza pe locul al treilea în Maroc cu o capacitate de aproape 10 mii de paturi.
Stabilitatea politică și calitatea primirii oaspeților nu sunt simple devize de marketing
Exista aici o zicală…în tara suveranului Mahomed VI turismul este rege
Orice zi poate începe precum degustarea unei bomboane de ciocolata cu menta.
Daca în alte spații avem five o’clock și binemeritatul răgaz din crucea înserarii, în Maroc putem spune fără a copia brandul gustos și aromat că avem after eigth, nu atât ca o reverberație a gustului cât mai ales ca o stare de spirit.
Dupa ora 8... fie că este dimineață fie că e seara, se pot însăila cele frumoase ale zilei sau... de ce nu... ale nopții.
Rafinamentul se așează firesc în fagașul excelenței.
În arta culinară maghrebiana se întâlnesc moșteniri berbere, arabe, africane, iudaice și andaluze
Specialitatile sunt mai dulci in nord si mai parfumate in sud.
Exista și influente sahariene sau asiatice.
În pofida numeroaselor contribuții bucătăria marocana și-a conservat identitatea și specificul unic.
Asemenea unei cadâne din poveștile cu 1001 de nopți, Marocul parca și-a asumat menirea de a-i seduce pe oaspeți.
Totul este rânduit în așa maniera încât turistul de o zi să rămână mai multe zile iar cel care a vizitat odată acest loc să revină oarecand ca acasă.
Aflat lângă munți, deșert și ocean, orașul este locul de plecare în scurte croaziere sau în expeditii pe cărări berbere.
Statutul de stațiune cu steag albastru este atribuit Agadirului pe bună dreptate.
Toate criteriile de clasificare, începănd de la calitatea apei, întreținerea spațiului ambiental, maniera de vehiculare a informației pentru facilitarea acomodării oaspeților, managementul mediului și educația pentru conservarea valorilor naturale, sunt prezente aici la modul superlativ.
Daca adaugam și siguranța deplina în care se află turistul întelegem de ce Agadir se află în randul celor 48 de țări care au plaje cotate cu această distinctțe.
Peste 800 mii turiști petrec aici anual aproximativ 4 milioane de zile și nopți.
Stațiunea nu este întepenită într-un prezent continuu și se construiește pentru viitor la propiu.
Un nou proiect va însemna peste câțiva ani orașul de agrement.
Este ispititor sa te plimbi printre standurile comercianților uneori pentru a gusta spectacolul etalării mărfurilor si a produselor
Verbul a cumpăra devine la Agadir adjectiv cu declinări și grade de comparație plăcut surprinzătoare
Clipe de neuitat în paza oceanului articulează definiții care nu pot fi rostite decât în simțăminte și emoții.
Înainte de toate Agadir se trăiește precum o felie de viață.
Orașul din zilele noastre este în fapt rezultatul reunirii unor comune a zonei litoralului din această parte a țării.
Marina din Agadir este un port de plăcere care asigura locuri de ancorare pentru 300 de ambarcațiuni mici.
Climatul care permite navigația cu vase de agrement tot timpul anului face ca aceasta marină să fie preferată de foarte mulți europeni
Noțiunea de convivialitate se țese cu socializarea ad hoc într-o ambianță splendidă care face ca mesele cafenelelor și ale barurilor sa fie aproape totuna cu trotuarele și cheiul portului turistic.
Branduri renumite și-au dat întălnire pentru a fi megieșe în acestă agora și o anume formă a decenței greu de definit face ca acestea să nu fie ostentative
Prestigioase publicații de specialitate numesc Agadir drept Miami Beach a Europei.
joi, 5 februarie 2015
Essaouira ... o pecete marocană la Atlantic
În orice chip ar fi desfășurate liniile drepte are trecerii Soarelui de la Răsărit către Apus peste Maroc,acestea leagă doua țărmuri,pe cel al mării de nisip de cel al oceanului de apă.
Marocul este alături de Franța și Spania una dintre unicele trei țări care au țărmuri și la Atlantic și la Mediterana.
Demult odată un sultan a dorit să construiasca un oraș acolo unde nu exista nimic , în inima nisipurilor și în răspântia vânturilor.
Și astfel a apărut Essaouira cea de până azi.
Essaouira este unul dintre puținele spații urbanistice din lume construite conform unui plan prealabil stabilit.
Dacă ar fi sa comparăm Marocul cu un prânz copios și rafinat am putea spune că Essaouira este desertul regal al unei asemena înfruptări.
Supranumit și orașul răspântiei vânturilor comerciale,Essaouira este conceput arhitectonic dupa modelul portului francez Saint Malo.
Berberii nu conduc doar caravane și corăbii ale deșertului ci stăpânesc vele și vâsle precum marii navigatori.
Pe la sfârțitul anilor 60 celebrul chitarist afro american James Marshall Hendrix cunoscut de fanii rockului ca Jimi Hendrix își petrecea vacanțele aici.
Cel mai bine plătit înterpret al timpurilor sale care spusese DA păcii în spiritul de la Woodstock se retrăgea adeseori în atmosfera magică a plajelor din apropierea Mogadorului.
Portul fortăreață a fost folosit începând din sec al VII–lea i.d Hs și stăpânit pe rând de cartaginezi,fenicieni,romani și berberi.
Poarta de sud a Marocului a fost râvnită de portughezi care s-au stabilit aici în secolul al XV-lea și au numit locul Mogador,amenajând un port în micul arhipelag aflat la mică distanță de țărm.
Promontoriile cetății sunt loc de festin permanent al pescărușilor care deseneaza clipele de zbor precum tușe lăsate în memoria văzduhului.
Ospitalitatea,atmosfera care emană pace și armonie,clima și briza permanentă,fac din Essaouira o destinație de excepție și loc de visare.
Prin preajmă a trecut Cristofor Columb în prima sa călătorie spre Lumea Noua în anul 1492 cunoscând că atât curentul Canarelor cât mai ales vânturile care ajutau navigația comercială aveau să îl ajute să traverseze oceanul
Orasul este uimitor prin detaliile de ordin arhitectural iar fațetele întrepatrunderilor multiculturale fac din loc sălașul unei convergente pentru vacanțe petrecute într-un soi de flux inspirațional dăruit de ocean.
Essaouira se află întrun golf cu deschiderea de 5 km alintat permanent de alizeu.
Stațiunea face parte din planul Azur care deja asigură turismului marocan un nou dinamism prin amenajări și construcții de hoteluri sau chiar de stațiuni balneare începând din temelie.
Acest plan presupune investiții de 5 miliarde euro, generarea a 600 000 locuri de munca în stațiunile balneare și pozitionarea turismului marocan pe primele locuri ca destinație din bazinul mediteraneean.
Saudiții,spaniolii,plonezii și rusii se află în topul statisticilor ca oaspeți ai plajelor marocane însa creșteri semnificative și tendințe notabile în ceea ce priveste preferințele de vacanta sunt evidente și din partea clienților care vin din țări europene și din SUA.
Stabilitatea politică a Marocului are ca efect direct și o siguranță sporita a oaspeților.
Hoteluri moderne și riaduri tradiționale sunt la dispoziția turiștilor iar oceanul primordial cheamă parcă spre contopirea spre originile vieții.
Surf berber care ar părea o contradicție în termeni este la Essaouira o realitate cotidiană.
Din ce în ce mai mulți tineri consideră ca surfing înseamna marca asigurată a autenticitații vacanțelor marocane.
Sejururile de neuitat pe plaje uimitoare sunt susținute intens de scolile de surf iar la Essaouira se organizează cupa mondială de kitesurf.
Declinările atracțiilor sunt variate,de la plimbări solitare,dromaderi și caravane,adrenalina 4x4,la autenticul contemplației,toate într-un perpetuu balans între tradiționalism și modernism
Orașul vechi Essaouira este o insulă a medievalului european proiectată în universul maghrebian cu toate cele ale definițiilor urbanistice ale Europei.
Prin scala în perioada medievală se înțelegea un spațiu fortificat care avea și o baterie de artilerie iar în Essaouira putem găsi două astfel de amenajări.
Apărarea portului de pe insulă aflat era esențiala pentru desfașurarea comerțului.
Dupa 1990 orașul și-a definit și o vocație culturală.
Termenul balnear este asociat sui generis pe o estradă la margine de ocean pentru răsfățul privirilor și al gusturilor în mici restaurante care prepară delicioase rețete moștenite aici din tată în fiu.
Medina este cu adevărat fascinantă pentru ca nu se aseaăna cu un souk tradițional si mai ales datorită faptului că este un fel de templu stradal al artelor de tot felul.
In medina magazinele au fost oarecând locuințe,depozite de muniții, ba chiar și celule pentru vremelnice închisori
Este ispititor să te plimbi printre standurile comercianților fie doar pentru a gusta spectacolul etalării mărfurilor și a produselor.
Verbul a cumpăra devine adjectiv cu declinări și grade de comparație plăcut surprinzătoare.
Medina din Essaouira te conduce la propriu in locuri de film.
Blockbusterul Regatul cerurilor a avut scene importante aici și a creat plus de notorietate pentru orasul frumos desenat
Au mai fost turnate în Essaouira secvențe din ultimul sezon al seriei Urzeala tronurilor.
Serile la Essaouira par veritabile terapii pentru armonia sufletului și orasul gazduieste anual cel mai important festival de muzica gnawa dar și un renumit concurs de muzica andaluza.
Gnawa...o muzică misterios ritmata care te poartă spre descifrarea unor însemne în așteptarea unui nou răsărit de soare ex oriente.
Undeva în margine de oras vegheaza caravane, beduini,arome, miresmele deșertului și provocarea aridității ca un alter ego al oceanului.
duminică, 1 februarie 2015
Rissani - rădăcinile monarhiei marocane
Pecețile Marocului sunt în egală măsura oameni,munți și văi,cetăți și orase,floră și faună,țărmuri de mare sau margini de Sahara.
Toate se adună precum într-o oaza cât o țară între deșertul de nisip și pustietatea largului de Atlantic având drept armătură prin mijloc lanțul munților Atlas.
Drapelul marocan are trei aspecte particulare:culoarea roșie,steaua pentalfa și culoarea verde.
Împreuna formeaza o pecete simbolizând dinastia regala,perfecțiunea și speranța de tip paradisiac.
Culoarea roșie aparține dinastiei alaouite iar localitățile de la țărmurile Saharei sunt strans legate de genealogia suveranilor descendenți ai cherifului Ben Ali care a avut 15 copii.
Rissani se află undeva aproape de marea de nisip și de piatră a deșertului.
Este asemenea multor localități din Răsăritul regatului o oază și așa va fi fost și în vremurile când se puneau noi temelii țării.
Dar la Rissani dintre curmali și case tradiționale se decupează o altfel de oaza ca o insulă a speranței împlinite.
Cetîțile fortificate sau ksarurile din regiunea Tafilalet au fost germenii unificării marocanilor grație curajului monarhilor alaouiti iar Rissani a fost vreme îndelungată capitala regiunii.
De altfel adjectivul FILALI defineste o dinastie conducătoare.
La Rissani se află mausoleul primului monarh alaouit.
Construit în anul 1666 edificiul memorial a fost parțial distrus de o inundație nimicitoare a pârâului Ziz din 1965 însa a fost reconstruit iar în prezent acest monument de arhitectură clasică marocană este loc de pelerinaj și frontiera simbolică în partea de Sud Est a țării.
Grădinile interioare sunt împarțite în patru părți ca simbol al celor patru anotimpuri și sunt separate prin culoare pavate cu marmură italiană.
Actualul suveran al Marocului,Regele Mahomed al VI-lea, are drept strămoși direcți pe temerarii purtători de idealuri și de credință veniți pe pământ marocan din Peninsula Arabică înca din secolul al XIII-lea.
Fontana di Trevi ... trei bănuți într-o fântână
Idilicul nu mai are liniștea patriarhală a altor vremuri și o călătorie este orientată spre hiperbolizarea bucuriei de a vedea și de a gusta din frumusețile lumii.
Ghidajul în Roma poate fi în egală măsură informație dar și vector de socializare.
Plictisit de orientarea pe harta poți întreba fie pe un localnic,fie pe un turist,încotro ar fi un anume obiectiv
Si chiar dacă indicațiile nu sunt întotdeuna riguroase ajungi aproape fără voia ta în locul căutat.
Fontana di Trevi atrage ca un magnet oriunde te-ai afla în Roma.
Conform obiceiului paraua împlinirii dorințelor se aruncă ăn apă cu mâna dreapta peste umărul stâng.
Gestul nu este unic în lume însa la Trevi, prin amploarea participativa a vizitatorilor, aruncarea monezilor a devenit un ritual.
Numele unui român este strans legat de notorietatea aruncării banilor în bazinul fântănii fecioarei Trivia.
Jean Negulesco,craioveanul care dorind să ajungă pictor și-a consacrat cariera celei de-a șaptea arte,a regizat prin anii 50 filmul TREI BĂNUȚI ÎNTR-O FÂNTÂNĂ.
Melodia cu același nume interpretată de Frank Sinatra și povestea romantică a trei tinere femei care își cauta dragostea și perechea în Cetatea Eternă au devenit peste noapte celebre.
Filmul a primit două premii Oscar și a avut încasări de 5 milioane dolari.
Iar Fontana di Trevi s-a transformat într-o casierie sui generis în care se strâng aproximativ 3000 euro zilnic.
Frederico Felini și alți cineaști ai epocii "Hollywood-ului de pe Tibru" au adăugat plus valoare acestui actor zămislit din apă și din piatră iar în prezent o călătorie în Roma fără participarea la epatantul spectacol desfășurat în fața superbei scenografii baroce semnate de Nicola Selva poate fi considerată o excursie ratată.
Un memento al clipei consumate în alt loc și în alt timp îți va aminti ca și tu ai fost la Roma dar altfel decât respectând similaritățile dictonului "et in Arcadia ego".
Iar Trevi rămâne incontestabil un dar pentru ochii minții depre care Jean Negulesco spunea ca sunt cel mai extraordinar proiector din câte exista pe lume.
Ulei de argan ... aurul verde al berberilor
Livezile de arbori arganieri sunt indubitabil o marcă înregistrata a Marocului țării,odraslită în zodia buna a norocului unui ținut.
Specia există din era terțiara când,în urmă cu 30 milioane ani,Insulele Canare erau unite cu coasta marocană.
Plantațiile de argan se află în triunghiul delimitat de orasele Marrakesh,Agadir și Essaouira.
Arganul are un lemn dur folosit uneori pentru a face focul,obiecte casnice sau unelte agricole,fiind un arbore spinos care trăieste între 150 si 200 ani și poate creste pana la o inaltime de 10 m.
Secretul vieții acestor fosile vii este un soi de ciupercă subterană care asigura umezeala și rezistența rădăcinilor arborilor.
În nordul țării există obiceiul ca oapspeții să fie întampinați cu ceai amestecat cu picături de ulei de argan și miere de albine.
Arganul este supranumit și măslinul de Maroc putand fi numărați 2 milioane de arbori răspandiți pe 820 000 hectare.
Cultura arganului este mai veche decat cea a măslinului iar aurul verde al berberilor se produce artizanal în cooperative.
Este cel mai rar ulei din lume având in vedere ca de pe 1 hectar se pot produce aproximativ 18 litri de ulei.
Semințele destinate uleiului pentru uz alimentar se prăjesc înainte de presare ceea ce confera uleiului o aromă de alune.
Proprietățile curative și alimentare ale uleiului de argan sunt cunoscute din vechime.
Procesul de producție din cooperative se desfasoară în incinte împărțite pe criteriile fluxului de producție.
După o perioadă de 30 ani de litigii între Maroc și UE,în anul 2010 a fost câstigat în instanta la tribunalul din Paris dreptul marocanilor de a deține un produs cu indicație geografica protejata și de a folosi marca “argan”, după ce prin anii 80 o firma franceza înregistrase acest produs în Franța.
O ecuație simpla poate sublinia randametul final din 100 kg fructe proaspete ramân 30 kg coji deshidratate și 30 kg nuci care după ce sunt sparte furnizează 3 kg semințe care conțin aproximativ 55% ulei.
În Maroc se produc 128 000 tone de ulei de argan anual.
Se folosesc atat metode traditionale cat si tehnici mecanizate
Pentru obținerea unui litru de ulei la presa manuală sunt necesare in jur de 11 ore de munca
Uleiul cu o mie de virtuți se produce fără a se lasa nimic nefolosit în urmă.
Turtele sunt mâncate de bovine,cojile uscate fac parte din alimentația oilor și a caprelor,părțile dure și lemnul de se folosesc pentru foc sau confecționare de obiecte casnice.
Această resursa joaca în Maroc un rol socio-economic și de protejare a mediului extrem de important.
Un document din 1791 mentiona că marseliezii produceau săpun cu ulei de argan iar în prezent este importat în Alpi în celebre statiuni balneare pentru cure și tratamente.
În 1999 UNESCO a recunoscut arborele arganier drept parte a patrimoniului mondial iar plantațiile ca rezervații ale biosferei.
Pomul mitic și sacru considerat aici părintele tuturor arborilor lasă în urma sa produse care acoperă o varietate larga de folosințe și pentru care definițiile sunt complementare înfrumusețării și vindecării.
Berberii spun ca arganierul nu face umbră pentru cel de aproape ci pentru acela aflat departe,protejând de arsiță mai mult pe cei din jur decât pe sine însusi.
Răstălmacind în pildă aceasta zicală se poate spune ca arganul este o moștenire pentru viitor și un prezent continuu care trebuie respectat și protejat ca bun al tuturor.
Arganierii sunt borne pe autostrada viitorului și asemenea animalelor de povara chiar și bătuți tot își oferă rodul oamenilor ... mai zice o vorbă a locului.
În clipe de răgaz berber,un amestec din miere de albine,alune și ulei de argan numit AMLOU se consumă apropape ritual precum un șerbet din vremuri de altă dată pe la noi pe acasă.
Mnebhi ... palatul restaurant din Fes
În Fes furnicarul bazarului și răgazul pentru masa de pranz pot fi despărțite doar o cortina imaginară.
Din tumultul străzii ajungi în cateva clipe în ambianta linistita a unui riad.
Palatul Mnebhi,riad și restaurant în egală masura,este unul dintre cele mai frumoase și vechi monumente din Fes
Aici a fost locuinșa vizirului Mnebhi în secolul al XVII-lea.
Pentru ridicarea acestei clădiri magnifice au lucrat arhitecți,meșteri și artizani vreme de 15 ani.
Mnebhi este locul unde în 30 martie 1912 sultanul alauoit Abdelhafid a fost nevoit să semneze cedarea suveranității Marocului în favoarea Franței și a Spaniei,acceptănd pentru țara sa statutul de protectorat.
Aici a fost mult timp locuinta mareșalului francez Hubert Lyautey,comisarul rezident general al guvernului francez din perioada protectoratului.
În cele din urma spațiul a adapostit primul colegiu de limbă franceză din Fes si finalmente a fost transformat într-unul dintre cele mai renumite restaurante ale Marocului,un regal pentru un oraș imperial,care poate adăposti în interior și pe terase 700 oaspeți deodată.
Magia maură urează bun venit și te aștepți în orice moment ca de după coloane sau din neștiute firide să apara cortegiul soțiilor,al servitorilor și bucatarilor spre a ura pofta de înfruptare.
Bucătăria marocană declinată în preparate dulci pare adusă direct de pe tarabele din suk.
Culorile și gusturile se ating în dansul dintre carne,fructe,legume și sosuri.
Nu se poate afirma ca este o bucătărie orientală,nici gastronomie arabă…este mai degraba identitatea marocană.
Asemenea multor restaurante și Palatul Mnebhi se află într-o permanentă competiție în materie de inspirație culinara având un respect sacru fata de rețetele tradiționale păstrate si transmise din generație în generație.
Templul ofrandelor gustative are decorații pe măsură iar culorile din farfurii se amestecă oarecum cu cele din incintă amintind si de arte și tradiții manufacturiere marocane.
Zellige ... faianța noastră cea de toate zilele
Arta decorării cu zellige a înflorit în Spania maura dar îți are originea în Maroc.
Fes și Meknes sunt centre ale acestei arte.
În secolul al X-lea se foloseau doar plăci albe și castanii iar până în timpul dinastiei marocane a merinizilor decorarea cu zellige a fost practicată sporadic.
Persanii au decoperit tehnica oxidarii emailului prin pigmenți metalici și astfel paleta culorilor este diversificată.
Albastru,verde și galben se introduc în compozitii abia în veacul al XIV-lea iar ceramica roșie este folosită după anul 1600.
Simbolismul ceramicii zelliges are legătură cu exprimarea unitatății în diversitate sau a unicității prin multiplu și exprimă monoteismul și gandirea abstractă musulmană prin repetarea la infinit a formelor geometrice care invită la meditație și este asemena unui ecou al măreției infinite a lui Allah.
În arhitectura musulmană repetarea temelor sugerează infinitul și puterea divină.
În compozițiile islamice nu se reprezintă oameni sau animale pentru că se consideră că lumea creata de Dumnezeu nu poate fi copiată fiind irepetabilă.
Fauritorul de zelliges se numeste MAALEMS iar mesteșugul se transmite din tată în fiu.
Mesteșugarii artiști încep din copilărie pregătirea pentru a deprinde caltățile necesare unui demiurg care zămislește din pământ,apă și foc matricea infinitului.
Precizia este esentiala și pentru stăpânirea întregului proces care nu s-a schimbat de 1000 ani sunt necesare calități excepționale.
Decorarea cu zellige evidențiaza statutul social al persoanei sau al edificiului.
Subtil si sofisticat esteticul devine prin zellige un email spiritual,vernisat pe un spațiu care primește o certificare a identității.
Despre zelliges se poate spune ca sunt compozitii ad infinitum AD INFINITUM astfel încât o stea poate să aiba 12,24,48 ,96 piese…și în continuare fără de numar…respectând doar ca punctele stelei să se poata divide la 6.
Riadurile din Fes
Pragul între anost și splendoare este asemenea unui covor fermecat din povești orientale care te poate purta în Fes direct dintr-o uliță către experiența plenară a unui riad fascinant,pasaj fermecător pentru vizitatori sau pentru oaspeți.
Potențialul patrimonial al curților interioare marocane a fost pus în valoare prin implicarea unor instituții publice sau private astfel încât în ultimele decenii riadurile au devenit veritabile oaze sinonime cu luxul ,armonia, stilul și bunul gust.
Termenul riad este un substantiv plural căruia la singular în limba arabă i se spune rawda și înseamnă curte.
Multe dintre riadurile care în prezent sunt hoteluri,restaurante,spații culturale sau rezidențiale au fost inițial locuințe private.
Riadul El Amine a fost deschis în anul 2008 dupa trei ani de migăloase restaurări și amenajări și este considerat valoare a națiunii marocane și moștenire patrimonial-culturală UNESCO.
În Fes există peste 150 riaduri clasificate după categorii în ceea ce priveste poziția,confortul,serviciile...începând de la cele cu buget redus sau mediu până la categorii de lux.
De regulă un riad hotel are până la zece camere cu diferite standarde de confort,loc de odihnă,salon pentru servit masa sau nișă pentru bucuria degustării unui ceai de mentă sau a cafelei de dimineață, diferite separeuri pentru asigurarea unei ambianțe liniștite.
Zona centrală este un fel de atrium cu fântănă,grădina,arbuști și flori,lămâi și portocali.
Serviciile de tip spa au devenit o constantă a riadurilor.
În cazul unor riaduri se practică deducerea din costurile cazarii a unei cote de 2% ,sumele fiind redirecționate către restaurarea altor riaduri.
Decorația interioară,perspectivele unice conturate prin acele muqarnas specifice arhitecturii islamice,combinațiile de volume și de culori ale arabescurilor care devin fundalul unor compoziții epatante pentru scene vivante cu obiecte de mobilier,sculpturi și fântâni, fac din aceste interioare veritabile spații ambientale de tip paradisiac.
Riadul este un concept reprezentativ al iterării spațiului privat în viața musulmanului.
Intimitatea și liniștea,discreția și atmosfera familială sunt realitățile intrinsece ale unui riad.
În plan secundar riadul are foarte multe lucruri în comun cu respectarea statutului vieții personale al femeii în societatea islamică fiind un fel de hijab arhitectural,năframă petrecută precum o draperie între viata pesonală și cea publică.
Este o artitectură a vălului și a nișelor ascunse care nu pot fi văzute din stradă.
Riaduri sunt proiectate pentru protejarea de arsiță și nu au ferestre spre exterior.
Riadurile marocane ajunse celebre în toata lumea sunt o mandrie nationala,fiind vizitate uneori doar pentru frumusețea lor.
Aceste case invită permanent la contemplație și la descoperirea unui trecut salvat de la ruină și uitare.
Palatul Faraj este în sine o aventură exotică.
Sectorul de lux care are drept sursă de inspirație chic-ul este impulsul decisiv pentru efectul WOW provocat oaspetelui.
Peretii interiori sunt decorati cu zelige, portiuni fine de tadilakt și pasaje caligrafice.
Alături de decorații împărțirea spațiului este o declinare a intimității iar bibliteca,loc de lectură și conversație este nu doar o facilitate dar și un semn de distincție.
Fes trebuie mai întâi înțeles și mai apoi văzut.
Aapartamente spațioase,lemn prețios,finisaje excepționale,armonii de forme și culori,fac din Palais Faraj un spațiu de autentică relaxare.
Nimic nu lipsește la Faraj pentru a te simți minunat într-o oază din crucea Maghrebului…spa,apartamente,hammam,cameră de relaxare și meditație,pardoseli asemenea unor covoare...toate declinate într-o atmosferă magică.
NEC PLUS ULTRA se poate spune la Faraj în materie de extravaganță și confort în oricare dintre cele 25 camere și apartamente.
Prin inventivitate ridicata la nivel de artă au fost realizate în camere musharabii,străbunicele jaluzelelor din secolul al XX-lea,care însa aveau oarecând și rol de a răcori atmosfera prin așezarea unui ulcior cu apă în dreptul ferestrei.
Arhitectul și designerul de la Palais Faraj este reputatul artist marocan Jean Baptiste Barian care după experiențe în reședințe regale sșprinciare,în ambasade și centre culturale, a realizat acest fenomenal proiect în Fes.
Maroc ... Fes - medrese si moschei
Un itinerar sui generis conduce pe călător printre turiști,tarabe,comercianți și cumpărători, trecând prin fața orologiului hidraulic Dar al-Magana pentru a pătrunde într-un veritabil sanctuar care este Bou Inania ,o medresă,instituție de învățământ a lumii islamice.
Vizitatorul încearca aceeași surpriză precum cea de la intrarea dintr-o banala alee într-un riad.
Așezamântul poarta numele fondatorului-sultanul Abou Inan Faris
I se mai spune și Bou Anania și a fost ridicată în secolul al XIX-lea fiind ultima construcție a timpurilor dinastiei merinide.
Cerul alintă un decor bogat și fin...stuc,lemn sculptat cu motive complexe,cornișe,mozaicuri și lambriuri, totul pentru a evidenția măreția studiului și a religiei în viața omului
Bou Inania este singura școala din Fes care are minaret și unul dintre puținele spatii cu semnificație istorică și religioasa în care este permis accesul ne-musulmanilor.
Moscheea din ansamblul Bou Inania este configurată din nave paralele iar mihrabul este ridicat pe patru coloane din onyx
Este una dintre cele mai frumoase clădiri din Maroc iar până în 1960 a funcționat aici și o școala teologică
Pret de cateva raspântii de bazar poate fi vazută o altă medresă.
Attarine este medresa parfumierilor numită astfel intrucât este situată în marginea pieței de parfumuri și de condimente din medina
Școala a fost construită de sultanul marinid Uthman al II-lea fiind terminată în anul 1325.
Arhitectura islamică isi descrie la Attarine epopeea în chip de capodoperă.
Literal medresa înseamnă loc pentru invatare și pentru studiu.
În lumea medievala islamică au aparut începând din secolul al X-lea școli elementare cu numele de maktab în timp medresa era destinată pentru studiul de nivel superior
În sec al XI-lea filosoful persan Ibn Sina cunoscut în Europa sub numele de Avicena sublinia că principiul învațarii în comun e mai bun decăt instruirea individuală pentru că aduce în viata tinerilor competiție, emulație și dezbatere de idei.
Se învăța caligrafia,limba și gramatica arabă,logica și filosofia islamică,teologia,matematica,etica și politica.
În medrese se studia jurisprudenta islamică iar absolventul numit IJAHAZ era considerat licențiat
Doctoratul de tip european își are originile în acest sistem de învatamant și de absolvire
Medresele sunt un crâmpei de viață socială dedicat asimilării valorilor fundamentale ale societății islamice.
Decorația medreselor din Fes contrastează oarecum cu viața ascetică pe care o vor fi petrecut-o aici cursanții
O tehnică speciala numită taqshir și care înseamnă lustruire prin răzuire conferă suprefețelor un luciu aparte și nuanțe contrastante care dau iluzia tridimensionala deși sunt de fapt suprafețe plane.
Attarine se afla aproape de moscheea Al Quaraouiyne ,cea mai veche universitate din lume înca în activitate
La vreme de rugaciune se aduna credincioșii la chemarea muezinului
Accesul ne musulmanilor este interzis
Construcția edificiului a fost începută în anul 859 de catre Idriss al II-lea.
Ansamblul a evoluat,cladirea a fost marita si a devenit intre secolele al X-lea si al XII-lea una dintre cele mai importante universități din lume în care se studiau filologie,astronomie,matematică,medicină.
Biblioteca de la Quairaine este printre cele mai vechi din lume și adăpostește aproximativ 30 000 cărți și manuscrise.
Gratie acestei moschei Fes a devenit vatră a științelor și a înțelepciunii,inima religioasa și intelectuală a Maghrebului,loc asociat unor nume sonore precum Avicena,Maimonide,Ibn Khaldoun.
Papa Silvestru al II-lea,primul pontif de origine franceză,personalitate care a introdus în Europa sistemul de numarare decimal cu cifre arabe,abacul si astrolabul,a studiat aici.
Al Quaraouiyne este un spațiu cultic integrat într-o instituție de învățământ care a oferit repere vitale pentru occidentului european.
Maurii veniți în Spania în veacul al XIII-lea au adus cu ei în Europa baza de cunostințe și experimente stiințifice marocane.
Din Fes s-au răspândit filosofia,teologia,matematica,medicina mai intai in zona magrebiana si apoi in Europa
Fes medina si bazar
Fas,Sef,Fes sunt litere precum un acronim asociate cu valențe spirituale unice.
In limba turcă Marocului i se spune Fas cu reverență față de un trecut și de un oraș oarecând capitală important precum o tara.
Saf sau Sef poate fi și o metateză Fes fiind o inversare a ordinii literelor Sef după cum ar fi fost denumită o așezare legendară pe ruinele căreia s-a așezat orașul de mai târziu.
Fes înseamnă și râu în limba berberă sau mai exact răul din partea dreaptă
Orașul marocan al zilelor noastre numără aproape 1 milion de locuitori.
O densitate a populației de 11 mii locuitori pe km pătrat conturează percepția unei aglomerări sinonimă cu înghesuiala.
Din depărtare orașul se vede asemenea unei diorame tridimensionale,dominat de turnurile principalelor așezăminte cu valențe religioase și culturale.
Reprezentarea heraldică a orașului este figurată prin turnuri și acoperișuri care reprezintă simbolul culturii și al emancipării spirituale.
Un fir al Ariadnei care să te calauzeasca în labirintul cetății este important decât orice harta.
Resedinta regala din Fes a actualului suveran Mohamed VI este celebră in lume pentru portile sale aurite.
Mohamed al VI-lea este cel de-al XXIII-lea rege din dinastia alaouita care a asigurat pentru tronul Marocului suverani începând din anul 1666.
Situat în cartierul Fes el Jedid ansamblul palatului se desfasoara pe 80 ha adăpostind moschei,grădini și o medresă din secolul al XV-lea.
O legendă relatează că fondatorul orașului Fes, Idris al Akbar,primul rege al marocanilor și întemeietor al dinastiei idriside,obișnuia să munceasca la săparea fundațiilor orasului în anul 789 folosind un târnacop din aur .
Fes el Bali este sectorul cel mai vechi al orașului.
Înconjurat de ziduri de apărare labirintul de străduțe și culoare formează cea mai mare medina din Maroc și cel mai bine păstrat cartier vechi din lumea arabă.
Se află pe primele locuri în top destinații maghrebiene și este ce mai amplă arie urbană din lume liberă de mașini.
În medina se circulă sau se transportă doar cu magăruși,catâri și cărucioare.
Majoritatea monumentelor de referința se află in Fes el Bali și accesul direct din straduțe în oricare ansamblu important este mai mult decât surprinzator
Medina din Fes se afla sub protectia UNESCO din anul 1981.
O medina se caracteriza odinioară prin schimbul de bunuri materiale și mai ales alimente cu zonele rurale.
În prezent o medina exprima pragmatic reunirea complexa a numeroase activități umane care determina dezvoltarea unor relații socio economice cu cartierele noi și se imbina cu realitati de tip rezidențial și cultural.
Initial sukul pe care berberii îl numesc AMEZNAZ era o piață temporară cu caracter săptămânal,cu prețuri negociabile și cu aparență de domeniu al dezordinii.
În prezent sukul joaca un rol important în revitalizarea artelor și a tradițiilor,loc în care se găsește artizanat de bună calitate și reper nelipsit din programul turiștilor.
vineri, 30 ianuarie 2015
Casablanca real CASA BLANCA
Casablanca este cel mai important port comercial al Marocului iar acest lucru se simte și în inima orasului care impresionează prin modernitate,cu bulevarde largi și animate,cu clădiri frumoase și bine întreținute,cu standarde care nu se conformeaza întotdeauna vizual cu paradigmele arhitectonice maghrebiene fiind mai degrabă comune unui colț de Europă sau din America de Nord
Străzile pornesc precum niste raze din Piața Națiunilor Unite care este și locul în care orașul modern se îngemănează cu medina
Piata Mahomed al V-lea este punctul nodal al orașului, mereu înțesată de tineri și de bătrâni,loc preferat al copiilor,răgaz binevenit chiar și pentru impodobirea cu tradiționale desene realizate cu hena de femei care stăpânesc aceasta artă de tip cosmetic.
Multe dintre instituțiile publice importante își au sediul în piața Mahomed al V-lea iar imbinarea între stilurile maur si art deco face casă bună în culorile marii intersecții marocane dar mai ales în cele ale zarvei bucuroase care inundă zi de zi locul.
Casablanca dincolo de bazar
Marocanii sunt fără îndoială mândri de națiunea proprie și de originile lor
Își cultivă onestitatea și ospitalitatea ca un bun comun.
Noțiunea de suk în Casablanca este putin diferită în raport cu spațiile similare din orașele imperiale vechi ale Marocului.
Pe de o parte statutul de capitală comercială a țării prin care se perindă alături de mărfuri și produse cutume și mentalități noi iar pe de altă parte pentru că realitatea amenajării arhitecturale în Casablanca delimitează o medina veche și una noua însa de fapt nici una nu este atât de veche precum cele din spațiile urbane ale vechilor orașe marocane
Organizarea spațiului și etalarea mărfurilor face ca strada să devina o vitrină deschisă,un loc de promenadă pentru bucuria simțurilor, conferind un caracter unic pentru sukul de aici
Iar dacă nu este atât de cunoscut este bine de precizat că marocanii sunt importanți producatori de măsline și de produse derivate astfel încât o piață măslinie multicoloră poate fi un spectacol și loc în care ispita gustului sau a degustării să fie pusă la grea incercare
A cumpăra,a vinde,a trece,a rămâne,a învăța,sunt verbele necesare descifrării unui suk
Dar dincolo de cuvinte se află buna cuviință și ospitalitate pe care le simți din priviri și prin gesturi.
Iar dacă apuci să intri în vorbă în vreun colț de medina adăstând la rost de poveste,legendele se croiesc precum caftane aduse de cine știe ce berber cu ale sale caravane în lumina unui timp modern.
Casablanca orașul de după film
Nu poți ajunge la Casablanca fără a încerca să urmarești firul narațiunii cinematografice cunoscută de mai bine de 75 de ani în toată lumea
Poate ca pasiunea marocanilor pentru această peliculă se datorează și faptului ca acțiunea se petrece în timpul guvernării franceze de la Vichy care leagă în memoria colectivă perioada respectivă de începuturile luptei pentru independență a regelui Mahomed al V-lea
Alchimia celor două vedete principale din film,Bogart și Bergman,a făcut ca această capodoperă să fie iubită pe mapamond datorită fineții scenariului și a impactului emoțional
A primit Oscarul pentru cel mai bun film în anul 1944 și este considerat al treilea mare film american dupa Cetățeanul Kane și Nașul.
Dragostea și virtutea aduc în prim plan teme perene și mereu actuale precum un laitmotiv model pentru multe generații.
Poate că astfel devine și o sursă de inspirație pentru comportamente și atitudini pe care nu le putem decât întrezări în Maghreb dincolo de jaluzele și de tăinuite intrări în riaduri
Casablanca este deopotrivă capăt de drum și început de cale
Este răspântie a ințelegerii luminii,a culorilor și de ce nu a tăcerii solemne care așteaptă răspuns de la oameni și de la zidiri,de la ocean sau dinspre munți.
Protagoniști ai filmelor cu nume de casă albă pot fi rând pe rând trecătorii grăbiți dar mai ales turiștii care trăiesc pret de o clipă răsfrângerea poveștii către o realitate care există doar în inima lor.
Casablanca ... moștenirea regelui Hassan al II-lea
Moscheea Hasan al II-lea este fără îndoiala o capodoperă a arhitecturii contemporane
Fiul regelui Mahomed al V-lea si tatăl actualului monarh al Marocului a dorit să apropie cerul de pământ și să lase urmașilor un buchet al superlativelor arhitectonice,artistice și chiar inginerești și tehnologice.
Cu excepția coloanelor interioare din granit alb și a candelabrelor din sticlă de Murano toate materialele de construcție provin din Maroc
Marmura de Agadir,lemnul de cedru din Atlas,granitul de Tafraout,au zămislit prin adunarea laolaltă un monument unicat
Ridicat între anii 1986 și 1993 la dorința regelui Hasan al II-lea asezamântul este în primul rand o închinare,o jertfă și un omagiu aduse lui Allah
În chip simbolic regele a dorit ca cele trei elemente esențiale ale vieții să se întalneasca aici.
Aerul,apa și pământul se îmbrățișeaza în sărutul veșniciei precum o mărturisire de credință
Moscheea este precum o santinelă în margine de lume dar se află în egală masură și martor că de aici începe o lume
Complexul religios și cultural este amenajat pe 9 hectare și are configurația clasica a unui asezământ religios musulman cu spațiu de rugăciune sau haram,cu sală pentru purificare rituală,cu băi,scoala coranică,bibliotecă și chiar un muzeu.
Pentru a se reuși ridicarea minaretului înalt de 201 metri care are în vârf o instalație electrica cu rază laser orientata spre Mecca care se poate vedea noaptea de la 30 de kilometri s-a folosit un beton cu calități speciale
Este cea mai mare moschee din Maghreb și a treia ca mărime din lume
Pentru decorarea ei s-au folosit 53 de mii de metri pătrați de lemn sculptat ,10 mii de metri pătrați de ceramică iar alte 50 de hectare au fost placate cu marmură și granit
Arhitectul francez Michel Pinseau a conceput un acoperiș glisant care culiseaza greutatea de 1100 de tone în doar 5 minute lasând lumina soarelui să atingă fiecare detaliu interior
Cand acoperișul este închis există 50 de lustre și 8 aplice care asigură iluminarea ambientului interior
Pentru acoperirea edificiului s-au folosit 300 000 de țigle din aluminiu care imită ceramica tradiționala din argilă de Fes.
În preajmă sunt rânduite 124 de fântăni și bazine de marmură.
Pe două coloane din granit este incrustat cu litere din aur arborele genealogic al regelui Hassan al II-lea care se întinde înapoi în istoria marocană pâna la mijlocului veacului al XVII-lea.
Mihrabul este realizat din marmură de Carrara,ceramică zellige și ipsos iar minbarul din lemn de acaju încrustat cu fildeș.
Dar măreția locului spune mai degrabă că și din fata unui mihrab cât o scoică sau din înaltul unui minbar cât un scaun rugaciunea curată și făptuirea celor 5 stâlpi ai islamului sunt deopotrivă egale cu cele din marea moschee a orașului cu case albe
Sala abluțiunilor este spațiul unde se purifică ritual credincioșii,se spală pe mâini,pe gură,pe față și pe antebrațe,pe urechi și pe picioare.
Această incintă are 4800 de metri pătrați și adăpostește 41 de fantani simbolizând flori de lotus și 100 de robinete fiind decorată cu ceramică zellige și stucaturi din tadelakt.
Moscheea Hasan al II-lea este o materializare a îmbinării moștenirilor unei monarhii temeluite în zodia inovațiilor tehnologiei moderne prin explorarea curentelor estetice contemporane
Designul care uimește și provoacă în sufletul vizitatorului efectul admirației este sută la sută de origine marocană
Marea moschee din Casablanca exprimă în primul rând identitatea marocană din perspectiva simțămintelor unui popor
O moschee invită la admiratie,reverență și închinare
Un edificiu religios este un zălog pentru viitor și un martor solemn al trecutului unui popor
Si ca orice zidire de pe pământ chiar și o moschee este o casă a sufletului care la rândul său tace sau grăieste în limba ce i-a fost lăsată de la înaintași moștenire
Maroc pe un covor
Marocul rezumat în tradiții și mestesuguri înseamnă o inepuizabila sursă de inspirație care uneori te lasă mut în
ipostaze admirative.
Mai întâi au fost berberii cu lucrurile de utilitate domestică îmbogățite cu mult frumos,ca o visare petrecută în contemplația deșertului.
Dupa cuceririle arabe au apărut prelucrarea cuprului,a lemnului si a argilei
Fiecare regiune este oarecum specializată în anumite tipuri de mesteșuguri
Daca în sud se prelucrează lemn și argint iar în nord este ținutul pentru piele,tapiserie și damaschinerie în Rabat ceramica este la loc de cinste.
Covoarele conferă o magie irevocabilă Marocului
Sunt semne ale povețtilor sau așternuturi pentru pașii noștri prin lume și prin viață.
Modelele sunt declinate spre infinit saemenea motivelor desprinse din zelliges
In souk bărbații stiu să negocieze,să laude calitățile covoarelor și mai ales sa vânda.
Însă dincolo de toate acestea comerciantul știe să spuna povestea fiecărui covor,de unde provine,cum a fost lucrat,dacă este folosită culoarea rosie de Rabat sau verdele berber din sud est,cum se înșira motivele geometrice și ce taine se ascund dincolo de acestea.
Chellah ... aura nobleții în Rabat
Chellah este o moștenire lăsată de merinizi care, prin secolul al XIII-lea ,au rânduit aici loc de necropolă.
Rând pe rând ca printre filele unui album se destăinuie așezaminte feniciene,cartagineze și romane.
De altfel Sala era numele inițial al așezarii devenită în vremurile imperiului roman Sala Colonia
Sale de altfel face parte din toponimia regiunii contemporane a Rabatului denumind totodată și orașul de pe malul nordic al fluviului Bou Regreg
Moștenirea romană ne amintește că prin preajmă trecea una dintre cele două importante căi ale antichității care ducea spre Maghreb.
Porțile de intrare în necropolă conferă înțelesuri aparte unui spațiu comemorativ și îl transforma în loc al delectării și în gradină de tip edenic.
De altfel una dintre intrări se numește Poarta Paradisului.
Somptuoasa necropolă Chellah a fost configurată ca ambient mortuar comemorativ în timpul domniei sultanului merinid
Abu Al Hasan Ali începând din anul 1339.
Primavara este raiul florilor parfumate și ansamblul este considerat de unii ghizi drept cel mai romantic loc din Maroc.
Alei și foste sanctuare,altare și statui,capiteluri și incinte,fiecare în parte și toate laolaltă nuanțeaza o identitate particulară prin care este definită un soi de convivencia într-un sens mai timpuriu decât cel al ibericilor și într-o manieră în care amestecul de civilizații și culturi se intrepătrunde cu comerțul,cu viața domestică și mai ales cu termenul generic de piatră de temelie așezată rând pe rând de făuritorii de istorie vie a evoluției umane.
Semnele civilizatoare proprii unui ansamblu de locuit pot fi întâlnite la tot pasul.
Apeducte,depozite,spații în care cine știe în ce timpuri se vindeau cele de trebuință pentru viața de zi cu zi,închipuiri de zarafi și conducători de caravane,toți și toate se decupează în liniștea necropolei merinide precum figurine proiectate pe dalbe cortine de pânză luminată de candelele unor veacuri ascunse după ziduri.
Moscheile,medresele și minaretele sunt relevante pentru sacralitatea unui loc în care funcția de necropolă era completată prin studiu și învățare,slujire și închinare.
A transforma ceea ce într-o perioadă timpurie era considerat orașul fantomelor în gradină paradisiacă și a completa menirea unui loc prin evidențierea estetică sunt remarcabile aspecte de subliniat în ceea ce privește percepția ansamblului Chellah.
Un minaret cuib de barză,geamăn ca arhitectură întrucâtva cu celebrul turn Hasan din Casablanca este mărturie a perenității și a dăinuirii.
Ici colo ramașițele unor suprafețe decorate cu traditionalele zeliges marocane,străbunice ale faianței și porțelanului și matrice pentru decorațiile ceramice spaniole și lusitane,arată cum culorile florilor pot avea parte de un generic frumos peste frumos spre mai frumos prin dăinuirea pietrei.
Chiar dacă devastatorul cutremur care a distrus Lisabona în anul 1755 a afectat și importante zone ale necropolei,Chellah rămâne un spațiu de referință nu numai pentru Maroc și pentru marocani ci și pentru Europa și civilizația universală.
Bazinul unde conform poveștilor din legende timpurii anghilele de apă dulce așteptau să fie hrănite cu coji de ouă de femeile care sperau că maternitatea le va fi împlinită printr-o naștere ușoara datorita grijirii acestor pești este o strălucire în plus așezată în aura istoriilor din margine de Rabat.
Personalități de seamă ale dinastiilor almohadă și merinidă dar și mistici propovăduitori ai islamului fac din acest loc un mausoleu în aer liber aflat sub mocarabele astrelor agățate în ceruri.
Anual la Chellah se desfasoara în incintă în fiecare toamna festivalul Jazz la Chellah,manifestare inconfundabilă a scenei culturale marocane ajunsa deja la a XIX-a ediție.
Jazz la Chellah este o tribună de expresie unică pentru evidențierea unui parteneriat aflat sub auspiciile ministerului marocan al culturii la inițiativa Uniunii Europene care aduce împreună muzicieni din națiuni diferite într-o reunire a tonurilor care adună peste 7000 de spectatori și face să vibreze în chip unic zidurile celui mai frumos ansamblu vechi din Rabat în sonoritățile diversității.
La ultima ediție au fost prezenți si muzicieni români alaturi de marocani si band-uri din alte 13 țări europene.
Rabat precum o odaie
Un proverb marocan spune că omul cu multe bogății dăruiește din preaplin și celor de aproape iar dacă are puține lucruri își oferă inima semenilor.
La Rabat vezi albastrul oceanului pe coamele căruia se îndreapta spre știute sau neștiute zări ambarcațiunile zilelor noastre.
Asa va fi fost și odinioară, când corabiile purtau oameni și mărfuri,năzuințe și împliniri,adăstau la țărm pentru a lăsa lucruri și a împământeni tradiții ,apoi plecau mai departe luând din bobul zămislit în clipa acostării.
Fluviul Bouregreg a fost dintotdeauna veghea și viața orasului și a cartierelor care încă și în zilele noastre constituie părți distincte ale capitalei Marocului.
Primii cuceritori musulmani au numit Nord Vestul african insula dinspre apusul soarelui ca și cum regiunea locuită de berberii de aici era după marea de nisip a Saharei o veritabilă insulă și un liman.
Berberii consideră însă că termenul Maghreb provine de la ancestralul Tamazra care înseamnă în limba tamazight om liber,Maghreb Al Aqsa fiin APUSUL DE DEPARTE.
A traversa Medina,Oudaya si Has înseamnă a cunoaște inima Rabatului.
Culorile și contrastele străzilor și ale clădirilor inspiră un chip de liniște care este fiica ecoului.
Cu siguranță că din cele petrecute aici rămân însemne și pilde de învațătura pentru prezentul cumpănit întelept sub soarele care la Rabat adoarme seară de seară în orizontul Atlanticului.
Dinastiile marocane își strecoară temeluirile printre creneluri de cetate ale Rabatului de altădată.
Kashbach Oudayas este vatra orașului modern de mai târziu.
Ne duce gândul la odaie,termen turcesc atat de folosit în diferite tipologii semnatice în limba noastră și care este înțeles atât ca încapere dintr-o casă cât și ca ansamblu complex al unei gospodării.
Almoravizii sunt considerați fondatori ai Rabatului iar prin secolul al XII-lea almohazii au organizat o fortăreață care trei secole mai tarziu a devenit vremelnic chiar capitala unui soi de principat autonom.
Ribat și Rabat...oare câți își vor fi amintit pășind prin aceste locuri că există și un Rabat în Malta sau că ribat-ul Monastir din Tunisia este un model pentru ințelegrea acestor tipuri de fortificații.
Dincolo de protejarea frontierelor islamului aceste cetăți erau menite primirii călătorilor.
Erau un fel de caravanseraiuri maghrebiene iar mai tarziu au devenit loc de retragere spirituală a filosofilor și misticilor.
Asceții musulmani numiti marabouts alegeau astfel de cetăți pentru propovăduirea rafinamentului gândirii islamice și ribaturile au fost locuri preferate ale primilor sufiști.
Însă ribatul Oudaya a fost și loc de primire a refugiașilor morisco expulzați în anul 1609 de regele Filip al III-lea al Spaniei.
Peste un milion de mărturisitori ai credinței islamice au fost atunci alungați din Aragon,Catalonia,Castilia și Andaluzia
Doar femeile morisco măritate cu creștini au avut permisiunea să rămână în teritoriile iberice.
Bărbați,femei și copii au fost mânați fără hrană și fără apă până la țărmuri,îmbarcați pe galere și lăsați ai nimănui pe coastele maghrebiene
Aproximativ 2000 dintre cei peste 1 milion fără de țară au ajuns și la kashbach Oudaya în Rabatul de mai târziu.
La țărm de mare sau de ocean este dilematic să proclami axiomatic ce a existat mai întâi...comerțul sau navigația....corsarii sau priceperea cabotajului...conviețuirea sau tensiunea conflictuală.
Oricum ar fi coastele marocane sunt răspântii de ape la propriu și la figurat
Curenții maritimi și oceanici,descifrarea tainelor vânturilor care și cum au a te purta în coajă de barcă vreundeva sau niciunde,așteptarea celor de pe țărm cu speranța unui drob de mai bună și prosperă viețuire,iată doar câteva dintre coordonatele statornicirii la țărm de mare și poale de munte sterp.
La cetatea Oudaya romanii au pus temelii,apoi a existat fortăreața Benitargas iar mai pe urmă și-au rânduit sălaș și adăpost almoravizii pentru a se apăra în fata triburilor confederației berbere bergaouate.
Dar cele mai de pe urmă nu sunt întotdeauna cele din urmă ci mai degrabă o licență literară și astfel aici au asezat un ribat exponenții religioasei dinastii almohade iar termenul comun ribat care desemna cetate de pe linia de apărare a frontului epocii cuceririlor musulmane in Magreb,a devenit nume propriu și mai tarziu toponim al unuia dintre cele patru orașe imperiale ale Marocului.
În 1833 sultanul Abderrahmane a preluat cetatea cu ajutorul tribului războinic oudaya și astfel a pus pecete peste un nou ev al istoriei marocane,kashbah Oudaya devenind astfel prima reședință din Rabat a dinastiei alaouite care se află pe tronul regatului începând din anul 1666.
Turnul Hasan de aproape sau din depărtare se poate asocia cu o generică temelie,cu un calif berber și cu o moștenire pentru neam și țară.
In cel de-al XII-lea veac monarhul Yakoub el Mansour a dorit să construiasca cea mai mare moschee din lume dar a reușit să ridice doar minaretul acesteia.
Cele 200 de coloane frânte în cutremurul Lisabonei duc cu gândul la edificiul care ne-ar fi acoperit creștetele daca moscheea ar fi fost finalizată.
Turnul Hasan din Rabat rămâne pagina de epopee din vremuri în care era cu cei 44 metri spre cer una dintre cele mai înalte construcții din lumea timpului său.
Un turn,o moschee a închipuirilor visate și un edificiu comemorativ devin cutie de rezonanță a istoriei marocane în acest loc
Mausoleul Mahomed al V-lea este o reflexie complementară peste veacuri a proiectului înaintașului almohad care a ridicat minaretul din apropiere.
O zicală spune că atunci când o floare moare sau este ruptă din răzor, celelalte surate se apleacă să acopere golul și să ocrotească ce a rămas.
Astfel percepem apropierea de un mausoleu.
Complexul funerar așezat sub efigia spirituală a regelui Mahomed al V-lea este o veritabilă operă de artă
Vreme de 10 ani între 1961 și 1971 au lucrat artizanii,constructorii și arhitecții pentru a lăsa aceasta mărturie a eroismului
Mainile a peste 400 de făuritori ai frumosului au așezat piesele unor porți spre veșnicie pentru cel supranumit părintele națiunii moderne marocane,omul și regele care a refuzat colaborarea cu regimul totalitar de la Vichy și a fost artizanul independenței Marocului
joi, 29 ianuarie 2015
Maroc ...maimuța berberă în Elveția Atlasului
Seducția munților developeaza multiple fațete ale autenticității răspântiilor marocane.
Maimuța berberă poate atinge vârsta de 30 ani și anumite caracteristici morfologice determină rezistența față de temperaturi scăzute și de zăpadă.
Doar macacul japonez mai are această capacitate.
În coloniile de macaci masculii sunt cei care au grijă de pui.
In Gibraltar pe monedele 1 penny si 5 pence este reprezentată această specie de primate pentru care însuși Winston Churchil a dispus amenajarea unui ambient forestier de tip marocan.
Ifrane este un orășel cu aproape 44 000 locuitori situat la 1700 m altitudine în apropiere de Fes.
Este locul în care s-a consemnat cea mai scăzuta temperatură din Africa,respectiv -24 grade C în anul 1935.
Locuit începând din secolul al XVI-lea Ifrane își trage numele de la cavernă sau peșteră.
Conceptul de hill station,adică reședintă de vară,i-a schimbat menirea și destinul
Termenul a fost introdus de colonialiști în țările cu climă caldă
Primele clădiri publice au fost oficiul poștal și biserica.
A importat stilul architectural de tip montan din Europa și a ajuns să fie supranumit Mica Anglie,Tânăra Franță sau Elveția Marocului
Orașul grădina care odinioară a purtat numele de Tourtite care înseamnă parc a preluat un model de design urban dezvoltat în Anglia secolului al XIX-lea,devenind un loc în care europenii se pot simți ca acasă.
Florile și arborii au fost importați,casele au copiat modele franceze,spaniole sau italiene și stațiunea montană a devenit un reper pe harta Marocului
In 1993 regele Hasan al II-lea a înființat o universitate iar din 1995 există și o facultate cu predare în limba engleză.
Paleta variată a realităților este evidențiată în Maroc și de faptul că, într-un răstimp măsurat în ore ,poți trece de la căldura mediteraneeană sau de la arșița saharianș la zăpadă și ambianța sporturilor de iarnă.
Lângă Ifrane se găsește parcul național cu cele mai mari suprafețe de cedri din Maroc
Natura a fost darnică și izvoarele,peșterile,cascadele și craterele vulcanice fac din acest loc polul drumeților și al pescarilor.
Parcul are suprafața de 500 km pătrați.
Marocul are 10 rezervații naturale,veritabile paradigme ale echilibrului între om și natură.
Pădurea de cedri Aballou Akhtar este punct de maxim interes.
Cedrul Gouraud amintește de ofițerul francez cu același nume care avea asemena cedrului multisecular din rezervație arborelui un singur braț.
miercuri, 28 ianuarie 2015
Maroc ... un drob de prietenie berberă
Căldura prieteniei berberilor leagă relații pentru care nu sunt necesare cuvinte.
Există reguli stricte și aspre in deșert fără de care nu se poate supraviețui.
Berberii știu de când lumea acest lucru și au instincte călite în timp,prin experiență și moșteniri.
Cămila,corabie a deșertului parcă ar avea ceva de transmis drept învățătură sau de urat călătorului dar rămâne stană de amintire pentru cei care pleacă și reazem de noua experiență pentru cei care vor veni.
O experiență a liniștii din noaptea deșertului este memorabilă.
Între dune modelul amplasării corturilor în formă de careu sau de cerc astfel încât zona cea mai vulnerabilă să fie de fapt o curte interioară ușor de apărat este respectata și în prezent
Daca ergul este o podoabă a deșertului un bivuac constituie o mică bijuterie a dunelor.
Corturile adunate sub numele Steaua Frumoasă sunt poziționate strategic în mijlocul dunelor de la ergul Chebbi
Materialele pentru amenajarea locuințelor nomazilor sunt țesături,covoare și piei de cămilă ingenios asamblate pe structuri ușoare și echilibrate prin tensionări inventive.
Confortul celui de-al XXI-lea veac nu lipsește în materie de duș și grup sanitar iar berberii au dezvoltat în apropiere de Merzouga un ansamblu de bivuacuri și hanuri pentru toate tipurile de opțiuni și de bugete.
Una dintre experiențele cele mai ispititoare este petrecerea Revelionului în acest loc, departe de stresul cotidian , întâmpinând Anul Nou sub puzderia de stele ale cerului deșertului.
Turismul în deșert are si consecințe de ordin social iar oamenii și comunitatile evoluează și încep să se deprindă cu mecanisme economice.
Berberii din deșertul marocan protejează natura pentru ca aceasta le ofera cele necesare traiului.
Oricât de sterp ar fi nisipul acesta aduce beneficii sau altfel zis bani din piatră seacă ,prin muncă și responsabilitate generatoare de progres.
Proiectele implementate în turism sprijină adeseori trecerea de la regimul nomad la cel sedentar pentru multe familii chiar daca termenul sedentarism este relativ în acest colț de lume numit El Chebbi
La Merzouga s-a dezvoltat chiar și o fermă pentru creșterea dromaderilor.
Câteva zile în desert nu au egal în alt loc pentru ceea ce înseamnă energie interioară și purificare spirituală cu subtilități atemporale.
Deșertul de la Merzouga poate primi zeci de mii de turiști anual iar declinările atracțiilor sunt variate de la plimbări solitare,dromaderi și caravane,adrenalina 4x4 și până la autenticul contemplației,toate însăilate într-un perpetuu balans între traditionalism si modernism
Nopți în Sahara marocană
Noaptea este rânduita pentru taine învățate la gura sobei.
Am ales între cele 4 stele ale hotelului aflat la 50 km depărtare de dunele Sarahei marocane și nenumaratele străluciri de pe cerul deșertului aflat dincolo de Erfoud.
Experiența berbera în sensul autentic este întrucâtva drob de noapte între porțile ridicate din vânt,ariditate și nisip.
Calitatea serviciilor este la cote remarcabile dacă avem în vedere ambianța austeră a unui bivuac iar opțiunile de tip expediționar sunt aproape personalizate.
Gastronomia este simplă dar în același timp sofisticată pentru că trebuie inventate din puține cărnuri și vegetale aflate la îndemană o sumă de specialități care în cele din urmă devin supe delicioase,cous-cous cu măsline și ulei de argan,tajine cu carne de berbec și bineînțeles nelipsitele dulciuri aromate
Oamenii din deșert au ospitalitatea în sânge iar proverbul conform căruia în cortul unui beduin poți rămâne 3 zile și 3 nopți fără să spui nimic pare decupat din realitate deși la bivuacul STEAUA FRUMOASĂ de la dunele El Chebbi din apropiere de Merzouga activitatea se desfășoară în cadrul unei întreprinderi turistice organizate după reguli bine puse la punct.
Marocul dunelor sahariene...El Chebbi
El Chebbi este printre cele mai pitorești locuri din Maroc.
Turismul din deșert nu este doar un concept așezat pe hârtie sau vreo relatare idealizantă și s-a dezvoltat exponențial în ultimii ani.
Stabilitatea politică a Marocului are drept efect direct și o siguranță sporită a oaspeților.
Primirea prietenoasă a vizitatorilor nu este simplă deviză de marketing.
Dimineața în deșert începe devreme,pe la primul cântat al cocosilor de la noi de acasă la ora când dunele devin contur de scenă care așteaptă tragerea cortinei pentru a trimite în cealaltă zare misterele nopții pentru vremea dezvaluirii deșertului de la hotarul dintre lume și lumină.
Marea mișcătoare de nisip auriu a Saharei își arată frumusețea precum o mireasă dupa logodnă.
La 35 km depărtare de El Chebbi se află cea mai apropiată așezare,cătunul berber Merzouga ,sat aflat dintotdeauna în calea caravanelor.
Frontiera cu Algeria se află la aproximativ 20 km.
Dunele sahariene care acoperă doar 9% din imensitatea pustiului poartă denumiri diferite în funcție de zonă și de poporul care le stăpânește
Berberii le spun TIARET în timp ce în araba ARQ înseamnă câmp de dune și de aici provine termenul erg.
La ergul El Chebbi nisipul se adună până la 150 m înălțime și acoperă o arie de 50 km lungime pe axa Nord Sud și între 5 și 10 km lățime de la Răsărit spre Apus.
Dunele sunt o minune a naturii iar priveliștea unică în lume la răsăritul și la apusul soarelui lasă senzația că dai mâna cu eternitatea într-o clipă de grație în egală măsură magnifică și romantică.
Nisipul are și rol terapeutic,pentru tratarea afecțiunilor reumatismale iar în lunile cele mai călduroase, când temperaturile exterioare se ridică în miezul zilei până la 45 grade C ,se fac aici băi de nisip și cure de aer saharian.
Sandboarding-ul cu toată recuzita care presupune alunecarea pe nisip asemenea celei de pe zapadă a devenit deja o atracție pentru tineri.
Iarna temperatura se situează între 10 și 18 grade C.
Peisajul se aseamănă cu cel din zona ecuatorială Titan de pe Marte iar în 2013 cercetătorii europeni în parteneriat cu cei marocani au simulat la El Chebbi în cadrul programului științific PolAris o expediție cu echipaj uman pe Planeta Roșie.
Aici au fost turnate în 1999 părți importante ale filmului Mumia iar în 2010 scene și secvente epopeice ale megaproducției cinematografice Prințul Persiei.
Maroc...prin Atlas la pas
Tentațiile explorării pe drumuri marocane au ceva în comun cu nesațul de a cunoaște.
Orice răgaz este asemenea așezării unui timbru pe un plic,un zălog pentru memoria personală și o împărtășire a amintiriilor către prieteni.
Munții marocani au fost în egală măsura bariere naturale dar și căi de acces pentru comerț și schimburi interculturale.
În limba tamazight muntelui i se spune ADRAR iar termenul a căpătat valențele universalității devenind ATLAS…toponim și substantiv comun deopotrivă.
Atlasul este impozant și surprinzător la fiecare pas.
Munții Atlas erau considerați în vechime frontiera lumii cunoscute, localizare a gradinilor hesperidelor păzite de dragonul cu o sută de capete.
Fiicele lui Atlas și ale noptii mai erau cunoscute și sub numele de surorile africane iar în grădina acestora se afla pomul cu mere de aur din care Heracles a cules fructele celei de-a unsprezecea munci mitologice.
Cheile Toudra din Atlasul de sus se află în apropiere de orașul Tinehir iar firavele rostogoliri de ape aduc viața dinspre înaltimi spre văi fertile.
Au 40 km lungime iar în partea finală devin spectaculoase,cu făgașuri în care lățimea nu depășește 10 metri și cu stânci de aproape 200 m mărginind canionul.
În unele porțiuni nu se poate merge decât cu măgărusi,catâri și cămile.
Aici a fost realizată în anul 2011 emisiunea americană Expediție imposibilă,un reality show în care concurenții au traversat zone deșertice și montane cale de 3600 km ,câstigatorul fiind premiat cu 150 000 dolari și cu o mașina de teren.
Competiția începută la Merzouga s-a desfășurat din Sahara prin munții Atlas până la Marrakesh.
Cheile Toudra sunt și ambientul producției unor spoturi publicitare mai ales pentru mașini de teren.
Este și un loc apreciat pentru alpinism și escaladă existând aproximativ 150 trasee cu diferite grade de dificultate.
Ghizi locali bine calificați se află la dispoziția temerarilor iar locurile de cazare în hoteluri,cabane și pensiuni asigură un plăcut intermezo între escapade.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)