joi, 5 februarie 2015

Essaouira ... o pecete marocană la Atlantic

În orice chip ar fi desfășurate liniile drepte are trecerii Soarelui de la Răsărit către Apus peste Maroc,acestea leagă doua țărmuri,pe cel al mării de nisip de cel al oceanului de apă. Marocul este alături de Franța și Spania una dintre unicele trei țări care au țărmuri și la Atlantic și la Mediterana. Demult odată un sultan a dorit să construiasca un oraș acolo unde nu exista nimic , în inima nisipurilor și în răspântia vânturilor. Și astfel a apărut Essaouira cea de până azi. Essaouira este unul dintre puținele spații urbanistice din lume construite conform unui plan prealabil stabilit. Dacă ar fi sa comparăm Marocul cu un prânz copios și rafinat am putea spune că Essaouira este desertul regal al unei asemena înfruptări. Supranumit și orașul răspântiei vânturilor comerciale,Essaouira este conceput arhitectonic dupa modelul portului francez Saint Malo. Berberii nu conduc doar caravane și corăbii ale deșertului ci stăpânesc vele și vâsle precum marii navigatori. Pe la sfârțitul anilor 60 celebrul chitarist afro american James Marshall Hendrix cunoscut de fanii rockului ca Jimi Hendrix își petrecea vacanțele aici. Cel mai bine plătit înterpret al timpurilor sale care spusese DA păcii în spiritul de la Woodstock se retrăgea adeseori în atmosfera magică a plajelor din apropierea Mogadorului. Portul fortăreață a fost folosit începând din sec al VII–lea i.d Hs și stăpânit pe rând de cartaginezi,fenicieni,romani și berberi. Poarta de sud a Marocului a fost râvnită de portughezi care s-au stabilit aici în secolul al XV-lea și au numit locul Mogador,amenajând un port în micul arhipelag aflat la mică distanță de țărm. Promontoriile cetății sunt loc de festin permanent al pescărușilor care deseneaza clipele de zbor precum tușe lăsate în memoria văzduhului. Ospitalitatea,atmosfera care emană pace și armonie,clima și briza permanentă,fac din Essaouira o destinație de excepție și loc de visare. Prin preajmă a trecut Cristofor Columb în prima sa călătorie spre Lumea Noua în anul 1492 cunoscând că atât curentul Canarelor cât mai ales vânturile care ajutau navigația comercială aveau să îl ajute să traverseze oceanul Orasul este uimitor prin detaliile de ordin arhitectural iar fațetele întrepatrunderilor multiculturale fac din loc sălașul unei convergente pentru vacanțe petrecute într-un soi de flux inspirațional dăruit de ocean. Essaouira se află întrun golf cu deschiderea de 5 km alintat permanent de alizeu. Stațiunea face parte din planul Azur care deja asigură turismului marocan un nou dinamism prin amenajări și construcții de hoteluri sau chiar de stațiuni balneare începând din temelie. Acest plan presupune investiții de 5 miliarde euro, generarea a 600 000 locuri de munca în stațiunile balneare și pozitionarea turismului marocan pe primele locuri ca destinație din bazinul mediteraneean. Saudiții,spaniolii,plonezii și rusii se află în topul statisticilor ca oaspeți ai plajelor marocane însa creșteri semnificative și tendințe notabile în ceea ce priveste preferințele de vacanta sunt evidente și din partea clienților care vin din țări europene și din SUA. Stabilitatea politică a Marocului are ca efect direct și o siguranță sporita a oaspeților. Hoteluri moderne și riaduri tradiționale sunt la dispoziția turiștilor iar oceanul primordial cheamă parcă spre contopirea spre originile vieții. Surf berber care ar părea o contradicție în termeni este la Essaouira o realitate cotidiană. Din ce în ce mai mulți tineri consideră ca surfing înseamna marca asigurată a autenticitații vacanțelor marocane. Sejururile de neuitat pe plaje uimitoare sunt susținute intens de scolile de surf iar la Essaouira se organizează cupa mondială de kitesurf. Declinările atracțiilor sunt variate,de la plimbări solitare,dromaderi și caravane,adrenalina 4x4,la autenticul contemplației,toate într-un perpetuu balans între tradiționalism și modernism Orașul vechi Essaouira este o insulă a medievalului european proiectată în universul maghrebian cu toate cele ale definițiilor urbanistice ale Europei. Prin scala în perioada medievală se înțelegea un spațiu fortificat care avea și o baterie de artilerie iar în Essaouira putem găsi două astfel de amenajări. Apărarea portului de pe insulă aflat era esențiala pentru desfașurarea comerțului. Dupa 1990 orașul și-a definit și o vocație culturală. Termenul balnear este asociat sui generis pe o estradă la margine de ocean pentru răsfățul privirilor și al gusturilor în mici restaurante care prepară delicioase rețete moștenite aici din tată în fiu. Medina este cu adevărat fascinantă pentru ca nu se aseaăna cu un souk tradițional si mai ales datorită faptului că este un fel de templu stradal al artelor de tot felul. In medina magazinele au fost oarecând locuințe,depozite de muniții, ba chiar și celule pentru vremelnice închisori Este ispititor să te plimbi printre standurile comercianților fie doar pentru a gusta spectacolul etalării mărfurilor și a produselor. Verbul a cumpăra devine adjectiv cu declinări și grade de comparație plăcut surprinzătoare. Medina din Essaouira te conduce la propriu in locuri de film. Blockbusterul Regatul cerurilor a avut scene importante aici și a creat plus de notorietate pentru orasul frumos desenat Au mai fost turnate în Essaouira secvențe din ultimul sezon al seriei Urzeala tronurilor. Serile la Essaouira par veritabile terapii pentru armonia sufletului și orasul gazduieste anual cel mai important festival de muzica gnawa dar și un renumit concurs de muzica andaluza. Gnawa...o muzică misterios ritmata care te poartă spre descifrarea unor însemne în așteptarea unui nou răsărit de soare ex oriente. Undeva în margine de oras vegheaza caravane, beduini,arome, miresmele deșertului și provocarea aridității ca un alter ego al oceanului.

duminică, 1 februarie 2015

Rissani - rădăcinile monarhiei marocane

Pecețile Marocului sunt în egală măsura oameni,munți și văi,cetăți și orase,floră și faună,țărmuri de mare sau margini de Sahara. Toate se adună precum într-o oaza cât o țară între deșertul de nisip și pustietatea largului de Atlantic având drept armătură prin mijloc lanțul munților Atlas. Drapelul marocan are trei aspecte particulare:culoarea roșie,steaua pentalfa și culoarea verde. Împreuna formeaza o pecete simbolizând dinastia regala,perfecțiunea și speranța de tip paradisiac. Culoarea roșie aparține dinastiei alaouite iar localitățile de la țărmurile Saharei sunt strans legate de genealogia suveranilor descendenți ai cherifului Ben Ali care a avut 15 copii. Rissani se află undeva aproape de marea de nisip și de piatră a deșertului. Este asemenea multor localități din Răsăritul regatului o oază și așa va fi fost și în vremurile când se puneau noi temelii țării. Dar la Rissani dintre curmali și case tradiționale se decupează o altfel de oaza ca o insulă a speranței împlinite. Cetîțile fortificate sau ksarurile din regiunea Tafilalet au fost germenii unificării marocanilor grație curajului monarhilor alaouiti iar Rissani a fost vreme îndelungată capitala regiunii. De altfel adjectivul FILALI defineste o dinastie conducătoare. La Rissani se află mausoleul primului monarh alaouit. Construit în anul 1666 edificiul memorial a fost parțial distrus de o inundație nimicitoare a pârâului Ziz din 1965 însa a fost reconstruit iar în prezent acest monument de arhitectură clasică marocană este loc de pelerinaj și frontiera simbolică în partea de Sud Est a țării. Grădinile interioare sunt împarțite în patru părți ca simbol al celor patru anotimpuri și sunt separate prin culoare pavate cu marmură italiană. Actualul suveran al Marocului,Regele Mahomed al VI-lea, are drept strămoși direcți pe temerarii purtători de idealuri și de credință veniți pe pământ marocan din Peninsula Arabică înca din secolul al XIII-lea.

Fontana di Trevi ... trei bănuți într-o fântână

Idilicul nu mai are liniștea patriarhală a altor vremuri și o călătorie este orientată spre hiperbolizarea bucuriei de a vedea și de a gusta din frumusețile lumii. Ghidajul în Roma poate fi în egală măsură informație dar și vector de socializare. Plictisit de orientarea pe harta poți întreba fie pe un localnic,fie pe un turist,încotro ar fi un anume obiectiv Si chiar dacă indicațiile nu sunt întotdeuna riguroase ajungi aproape fără voia ta în locul căutat. Fontana di Trevi atrage ca un magnet oriunde te-ai afla în Roma. Conform obiceiului paraua împlinirii dorințelor se aruncă ăn apă cu mâna dreapta peste umărul stâng. Gestul nu este unic în lume însa la Trevi, prin amploarea participativa a vizitatorilor, aruncarea monezilor a devenit un ritual. Numele unui român este strans legat de notorietatea aruncării banilor în bazinul fântănii fecioarei Trivia. Jean Negulesco,craioveanul care dorind să ajungă pictor și-a consacrat cariera celei de-a șaptea arte,a regizat prin anii 50 filmul TREI BĂNUȚI ÎNTR-O FÂNTÂNĂ. Melodia cu același nume interpretată de Frank Sinatra și povestea romantică a trei tinere femei care își cauta dragostea și perechea în Cetatea Eternă au devenit peste noapte celebre. Filmul a primit două premii Oscar și a avut încasări de 5 milioane dolari. Iar Fontana di Trevi s-a transformat într-o casierie sui generis în care se strâng aproximativ 3000 euro zilnic. Frederico Felini și alți cineaști ai epocii "Hollywood-ului de pe Tibru" au adăugat plus valoare acestui actor zămislit din apă și din piatră iar în prezent o călătorie în Roma fără participarea la epatantul spectacol desfășurat în fața superbei scenografii baroce semnate de Nicola Selva poate fi considerată o excursie ratată. Un memento al clipei consumate în alt loc și în alt timp îți va aminti ca și tu ai fost la Roma dar altfel decât respectând similaritățile dictonului "et in Arcadia ego". Iar Trevi rămâne incontestabil un dar pentru ochii minții depre care Jean Negulesco spunea ca sunt cel mai extraordinar proiector din câte exista pe lume.

Ulei de argan ... aurul verde al berberilor

Livezile de arbori arganieri sunt indubitabil o marcă înregistrata a Marocului țării,odraslită în zodia buna a norocului unui ținut. Specia există din era terțiara când,în urmă cu 30 milioane ani,Insulele Canare erau unite cu coasta marocană. Plantațiile de argan se află în triunghiul delimitat de orasele Marrakesh,Agadir și Essaouira. Arganul are un lemn dur folosit uneori pentru a face focul,obiecte casnice sau unelte agricole,fiind un arbore spinos care trăieste între 150 si 200 ani și poate creste pana la o inaltime de 10 m. Secretul vieții acestor fosile vii este un soi de ciupercă subterană care asigura umezeala și rezistența rădăcinilor arborilor. În nordul țării există obiceiul ca oapspeții să fie întampinați cu ceai amestecat cu picături de ulei de argan și miere de albine. Arganul este supranumit și măslinul de Maroc putand fi numărați 2 milioane de arbori răspandiți pe 820 000 hectare. Cultura arganului este mai veche decat cea a măslinului iar aurul verde al berberilor se produce artizanal în cooperative. Este cel mai rar ulei din lume având in vedere ca de pe 1 hectar se pot produce aproximativ 18 litri de ulei. Semințele destinate uleiului pentru uz alimentar se prăjesc înainte de presare ceea ce confera uleiului o aromă de alune. Proprietățile curative și alimentare ale uleiului de argan sunt cunoscute din vechime. Procesul de producție din cooperative se desfasoară în incinte împărțite pe criteriile fluxului de producție. După o perioadă de 30 ani de litigii între Maroc și UE,în anul 2010 a fost câstigat în instanta la tribunalul din Paris dreptul marocanilor de a deține un produs cu indicație geografica protejata și de a folosi marca “argan”, după ce prin anii 80 o firma franceza înregistrase acest produs în Franța. O ecuație simpla poate sublinia randametul final din 100 kg fructe proaspete ramân 30 kg coji deshidratate și 30 kg nuci care după ce sunt sparte furnizează 3 kg semințe care conțin aproximativ 55% ulei. În Maroc se produc 128 000 tone de ulei de argan anual. Se folosesc atat metode traditionale cat si tehnici mecanizate Pentru obținerea unui litru de ulei la presa manuală sunt necesare in jur de 11 ore de munca Uleiul cu o mie de virtuți se produce fără a se lasa nimic nefolosit în urmă. Turtele sunt mâncate de bovine,cojile uscate fac parte din alimentația oilor și a caprelor,părțile dure și lemnul de se folosesc pentru foc sau confecționare de obiecte casnice. Această resursa joaca în Maroc un rol socio-economic și de protejare a mediului extrem de important. Un document din 1791 mentiona că marseliezii produceau săpun cu ulei de argan iar în prezent este importat în Alpi în celebre statiuni balneare pentru cure și tratamente. În 1999 UNESCO a recunoscut arborele arganier drept parte a patrimoniului mondial iar plantațiile ca rezervații ale biosferei. Pomul mitic și sacru considerat aici părintele tuturor arborilor lasă în urma sa produse care acoperă o varietate larga de folosințe și pentru care definițiile sunt complementare înfrumusețării și vindecării. Berberii spun ca arganierul nu face umbră pentru cel de aproape ci pentru acela aflat departe,protejând de arsiță mai mult pe cei din jur decât pe sine însusi. Răstălmacind în pildă aceasta zicală se poate spune ca arganul este o moștenire pentru viitor și un prezent continuu care trebuie respectat și protejat ca bun al tuturor. Arganierii sunt borne pe autostrada viitorului și asemenea animalelor de povara chiar și bătuți tot își oferă rodul oamenilor ... mai zice o vorbă a locului. În clipe de răgaz berber,un amestec din miere de albine,alune și ulei de argan numit AMLOU se consumă apropape ritual precum un șerbet din vremuri de altă dată pe la noi pe acasă.

Mnebhi ... palatul restaurant din Fes

În Fes furnicarul bazarului și răgazul pentru masa de pranz pot fi despărțite doar o cortina imaginară. Din tumultul străzii ajungi în cateva clipe în ambianta linistita a unui riad. Palatul Mnebhi,riad și restaurant în egală masura,este unul dintre cele mai frumoase și vechi monumente din Fes Aici a fost locuinșa vizirului Mnebhi în secolul al XVII-lea. Pentru ridicarea acestei clădiri magnifice au lucrat arhitecți,meșteri și artizani vreme de 15 ani. Mnebhi este locul unde în 30 martie 1912 sultanul alauoit Abdelhafid a fost nevoit să semneze cedarea suveranității Marocului în favoarea Franței și a Spaniei,acceptănd pentru țara sa statutul de protectorat. Aici a fost mult timp locuinta mareșalului francez Hubert Lyautey,comisarul rezident general al guvernului francez din perioada protectoratului. În cele din urma spațiul a adapostit primul colegiu de limbă franceză din Fes si finalmente a fost transformat într-unul dintre cele mai renumite restaurante ale Marocului,un regal pentru un oraș imperial,care poate adăposti în interior și pe terase 700 oaspeți deodată. Magia maură urează bun venit și te aștepți în orice moment ca de după coloane sau din neștiute firide să apara cortegiul soțiilor,al servitorilor și bucatarilor spre a ura pofta de înfruptare. Bucătăria marocană declinată în preparate dulci pare adusă direct de pe tarabele din suk. Culorile și gusturile se ating în dansul dintre carne,fructe,legume și sosuri. Nu se poate afirma ca este o bucătărie orientală,nici gastronomie arabă…este mai degraba identitatea marocană. Asemenea multor restaurante și Palatul Mnebhi se află într-o permanentă competiție în materie de inspirație culinara având un respect sacru fata de rețetele tradiționale păstrate si transmise din generație în generație. Templul ofrandelor gustative are decorații pe măsură iar culorile din farfurii se amestecă oarecum cu cele din incintă amintind si de arte și tradiții manufacturiere marocane.

Zellige ... faianța noastră cea de toate zilele

Arta decorării cu zellige a înflorit în Spania maura dar îți are originea în Maroc. Fes și Meknes sunt centre ale acestei arte. În secolul al X-lea se foloseau doar plăci albe și castanii iar până în timpul dinastiei marocane a merinizilor decorarea cu zellige a fost practicată sporadic. Persanii au decoperit tehnica oxidarii emailului prin pigmenți metalici și astfel paleta culorilor este diversificată. Albastru,verde și galben se introduc în compozitii abia în veacul al XIV-lea iar ceramica roșie este folosită după anul 1600. Simbolismul ceramicii zelliges are legătură cu exprimarea unitatății în diversitate sau a unicității prin multiplu și exprimă monoteismul și gandirea abstractă musulmană prin repetarea la infinit a formelor geometrice care invită la meditație și este asemena unui ecou al măreției infinite a lui Allah. În arhitectura musulmană repetarea temelor sugerează infinitul și puterea divină. În compozițiile islamice nu se reprezintă oameni sau animale pentru că se consideră că lumea creata de Dumnezeu nu poate fi copiată fiind irepetabilă. Fauritorul de zelliges se numeste MAALEMS iar mesteșugul se transmite din tată în fiu. Mesteșugarii artiști încep din copilărie pregătirea pentru a deprinde caltățile necesare unui demiurg care zămislește din pământ,apă și foc matricea infinitului. Precizia este esentiala și pentru stăpânirea întregului proces care nu s-a schimbat de 1000 ani sunt necesare calități excepționale. Decorarea cu zellige evidențiaza statutul social al persoanei sau al edificiului. Subtil si sofisticat esteticul devine prin zellige un email spiritual,vernisat pe un spațiu care primește o certificare a identității. Despre zelliges se poate spune ca sunt compozitii ad infinitum AD INFINITUM astfel încât o stea poate să aiba 12,24,48 ,96 piese…și în continuare fără de numar…respectând doar ca punctele stelei să se poata divide la 6.

Riadurile din Fes

Pragul între anost și splendoare este asemenea unui covor fermecat din povești orientale care te poate purta în Fes direct dintr-o uliță către experiența plenară a unui riad fascinant,pasaj fermecător pentru vizitatori sau pentru oaspeți. Potențialul patrimonial al curților interioare marocane a fost pus în valoare prin implicarea unor instituții publice sau private astfel încât în ultimele decenii riadurile au devenit veritabile oaze sinonime cu luxul ,armonia, stilul și bunul gust. Termenul riad este un substantiv plural căruia la singular în limba arabă i se spune rawda și înseamnă curte. Multe dintre riadurile care în prezent sunt hoteluri,restaurante,spații culturale sau rezidențiale au fost inițial locuințe private. Riadul El Amine a fost deschis în anul 2008 dupa trei ani de migăloase restaurări și amenajări și este considerat valoare a națiunii marocane și moștenire patrimonial-culturală UNESCO. În Fes există peste 150 riaduri clasificate după categorii în ceea ce priveste poziția,confortul,serviciile...începând de la cele cu buget redus sau mediu până la categorii de lux. De regulă un riad hotel are până la zece camere cu diferite standarde de confort,loc de odihnă,salon pentru servit masa sau nișă pentru bucuria degustării unui ceai de mentă sau a cafelei de dimineață, diferite separeuri pentru asigurarea unei ambianțe liniștite. Zona centrală este un fel de atrium cu fântănă,grădina,arbuști și flori,lămâi și portocali. Serviciile de tip spa au devenit o constantă a riadurilor. În cazul unor riaduri se practică deducerea din costurile cazarii a unei cote de 2% ,sumele fiind redirecționate către restaurarea altor riaduri. Decorația interioară,perspectivele unice conturate prin acele muqarnas specifice arhitecturii islamice,combinațiile de volume și de culori ale arabescurilor care devin fundalul unor compoziții epatante pentru scene vivante cu obiecte de mobilier,sculpturi și fântâni, fac din aceste interioare veritabile spații ambientale de tip paradisiac. Riadul este un concept reprezentativ al iterării spațiului privat în viața musulmanului. Intimitatea și liniștea,discreția și atmosfera familială sunt realitățile intrinsece ale unui riad. În plan secundar riadul are foarte multe lucruri în comun cu respectarea statutului vieții personale al femeii în societatea islamică fiind un fel de hijab arhitectural,năframă petrecută precum o draperie între viata pesonală și cea publică. Este o artitectură a vălului și a nișelor ascunse care nu pot fi văzute din stradă. Riaduri sunt proiectate pentru protejarea de arsiță și nu au ferestre spre exterior. Riadurile marocane ajunse celebre în toata lumea sunt o mandrie nationala,fiind vizitate uneori doar pentru frumusețea lor. Aceste case invită permanent la contemplație și la descoperirea unui trecut salvat de la ruină și uitare. Palatul Faraj este în sine o aventură exotică. Sectorul de lux care are drept sursă de inspirație chic-ul este impulsul decisiv pentru efectul WOW provocat oaspetelui. Peretii interiori sunt decorati cu zelige, portiuni fine de tadilakt și pasaje caligrafice. Alături de decorații împărțirea spațiului este o declinare a intimității iar bibliteca,loc de lectură și conversație este nu doar o facilitate dar și un semn de distincție. Fes trebuie mai întâi înțeles și mai apoi văzut. Aapartamente spațioase,lemn prețios,finisaje excepționale,armonii de forme și culori,fac din Palais Faraj un spațiu de autentică relaxare. Nimic nu lipsește la Faraj pentru a te simți minunat într-o oază din crucea Maghrebului…spa,apartamente,hammam,cameră de relaxare și meditație,pardoseli asemenea unor covoare...toate declinate într-o atmosferă magică. NEC PLUS ULTRA se poate spune la Faraj în materie de extravaganță și confort în oricare dintre cele 25 camere și apartamente. Prin inventivitate ridicata la nivel de artă au fost realizate în camere musharabii,străbunicele jaluzelelor din secolul al XX-lea,care însa aveau oarecând și rol de a răcori atmosfera prin așezarea unui ulcior cu apă în dreptul ferestrei. Arhitectul și designerul de la Palais Faraj este reputatul artist marocan Jean Baptiste Barian care după experiențe în reședințe regale sșprinciare,în ambasade și centre culturale, a realizat acest fenomenal proiect în Fes.

Maroc ... Fes - medrese si moschei

Un itinerar sui generis conduce pe călător printre turiști,tarabe,comercianți și cumpărători, trecând prin fața orologiului hidraulic Dar al-Magana pentru a pătrunde într-un veritabil sanctuar care este Bou Inania ,o medresă,instituție de învățământ a lumii islamice. Vizitatorul încearca aceeași surpriză precum cea de la intrarea dintr-o banala alee într-un riad. Așezamântul poarta numele fondatorului-sultanul Abou Inan Faris I se mai spune și Bou Anania și a fost ridicată în secolul al XIX-lea fiind ultima construcție a timpurilor dinastiei merinide. Cerul alintă un decor bogat și fin...stuc,lemn sculptat cu motive complexe,cornișe,mozaicuri și lambriuri, totul pentru a evidenția măreția studiului și a religiei în viața omului Bou Inania este singura școala din Fes care are minaret și unul dintre puținele spatii cu semnificație istorică și religioasa în care este permis accesul ne-musulmanilor. Moscheea din ansamblul Bou Inania este configurată din nave paralele iar mihrabul este ridicat pe patru coloane din onyx Este una dintre cele mai frumoase clădiri din Maroc iar până în 1960 a funcționat aici și o școala teologică Pret de cateva raspântii de bazar poate fi vazută o altă medresă. Attarine este medresa parfumierilor numită astfel intrucât este situată în marginea pieței de parfumuri și de condimente din medina Școala a fost construită de sultanul marinid Uthman al II-lea fiind terminată în anul 1325. Arhitectura islamică isi descrie la Attarine epopeea în chip de capodoperă. Literal medresa înseamnă loc pentru invatare și pentru studiu. În lumea medievala islamică au aparut începând din secolul al X-lea școli elementare cu numele de maktab în timp medresa era destinată pentru studiul de nivel superior În sec al XI-lea filosoful persan Ibn Sina cunoscut în Europa sub numele de Avicena sublinia că principiul învațarii în comun e mai bun decăt instruirea individuală pentru că aduce în viata tinerilor competiție, emulație și dezbatere de idei. Se învăța caligrafia,limba și gramatica arabă,logica și filosofia islamică,teologia,matematica,etica și politica. În medrese se studia jurisprudenta islamică iar absolventul numit IJAHAZ era considerat licențiat Doctoratul de tip european își are originile în acest sistem de învatamant și de absolvire Medresele sunt un crâmpei de viață socială dedicat asimilării valorilor fundamentale ale societății islamice. Decorația medreselor din Fes contrastează oarecum cu viața ascetică pe care o vor fi petrecut-o aici cursanții O tehnică speciala numită taqshir și care înseamnă lustruire prin răzuire conferă suprefețelor un luciu aparte și nuanțe contrastante care dau iluzia tridimensionala deși sunt de fapt suprafețe plane. Attarine se afla aproape de moscheea Al Quaraouiyne ,cea mai veche universitate din lume înca în activitate La vreme de rugaciune se aduna credincioșii la chemarea muezinului Accesul ne musulmanilor este interzis Construcția edificiului a fost începută în anul 859 de catre Idriss al II-lea. Ansamblul a evoluat,cladirea a fost marita si a devenit intre secolele al X-lea si al XII-lea una dintre cele mai importante universități din lume în care se studiau filologie,astronomie,matematică,medicină. Biblioteca de la Quairaine este printre cele mai vechi din lume și adăpostește aproximativ 30 000 cărți și manuscrise. Gratie acestei moschei Fes a devenit vatră a științelor și a înțelepciunii,inima religioasa și intelectuală a Maghrebului,loc asociat unor nume sonore precum Avicena,Maimonide,Ibn Khaldoun. Papa Silvestru al II-lea,primul pontif de origine franceză,personalitate care a introdus în Europa sistemul de numarare decimal cu cifre arabe,abacul si astrolabul,a studiat aici. Al Quaraouiyne este un spațiu cultic integrat într-o instituție de învățământ care a oferit repere vitale pentru occidentului european. Maurii veniți în Spania în veacul al XIII-lea au adus cu ei în Europa baza de cunostințe și experimente stiințifice marocane. Din Fes s-au răspândit filosofia,teologia,matematica,medicina mai intai in zona magrebiana si apoi in Europa

Fes medina si bazar

Fas,Sef,Fes sunt litere precum un acronim asociate cu valențe spirituale unice. In limba turcă Marocului i se spune Fas cu reverență față de un trecut și de un oraș oarecând capitală important precum o tara. Saf sau Sef poate fi și o metateză Fes fiind o inversare a ordinii literelor Sef după cum ar fi fost denumită o așezare legendară pe ruinele căreia s-a așezat orașul de mai târziu. Fes înseamnă și râu în limba berberă sau mai exact răul din partea dreaptă Orașul marocan al zilelor noastre numără aproape 1 milion de locuitori. O densitate a populației de 11 mii locuitori pe km pătrat conturează percepția unei aglomerări sinonimă cu înghesuiala. Din depărtare orașul se vede asemenea unei diorame tridimensionale,dominat de turnurile principalelor așezăminte cu valențe religioase și culturale. Reprezentarea heraldică a orașului este figurată prin turnuri și acoperișuri care reprezintă simbolul culturii și al emancipării spirituale. Un fir al Ariadnei care să te calauzeasca în labirintul cetății este important decât orice harta. Resedinta regala din Fes a actualului suveran Mohamed VI este celebră in lume pentru portile sale aurite. Mohamed al VI-lea este cel de-al XXIII-lea rege din dinastia alaouita care a asigurat pentru tronul Marocului suverani începând din anul 1666. Situat în cartierul Fes el Jedid ansamblul palatului se desfasoara pe 80 ha adăpostind moschei,grădini și o medresă din secolul al XV-lea. O legendă relatează că fondatorul orașului Fes, Idris al Akbar,primul rege al marocanilor și întemeietor al dinastiei idriside,obișnuia să munceasca la săparea fundațiilor orasului în anul 789 folosind un târnacop din aur . Fes el Bali este sectorul cel mai vechi al orașului. Înconjurat de ziduri de apărare labirintul de străduțe și culoare formează cea mai mare medina din Maroc și cel mai bine păstrat cartier vechi din lumea arabă. Se află pe primele locuri în top destinații maghrebiene și este ce mai amplă arie urbană din lume liberă de mașini. În medina se circulă sau se transportă doar cu magăruși,catâri și cărucioare. Majoritatea monumentelor de referința se află in Fes el Bali și accesul direct din straduțe în oricare ansamblu important este mai mult decât surprinzator Medina din Fes se afla sub protectia UNESCO din anul 1981. O medina se caracteriza odinioară prin schimbul de bunuri materiale și mai ales alimente cu zonele rurale. În prezent o medina exprima pragmatic reunirea complexa a numeroase activități umane care determina dezvoltarea unor relații socio economice cu cartierele noi și se imbina cu realitati de tip rezidențial și cultural. Initial sukul pe care berberii îl numesc AMEZNAZ era o piață temporară cu caracter săptămânal,cu prețuri negociabile și cu aparență de domeniu al dezordinii. În prezent sukul joaca un rol important în revitalizarea artelor și a tradițiilor,loc în care se găsește artizanat de bună calitate și reper nelipsit din programul turiștilor.