Ulei de argan ... aurul verde al berberilor

Livezile de arbori arganieri sunt indubitabil o marcă înregistrata a Marocului țării,odraslită în zodia buna a norocului unui ținut. Specia există din era terțiara când,în urmă cu 30 milioane ani,Insulele Canare erau unite cu coasta marocană. Plantațiile de argan se află în triunghiul delimitat de orasele Marrakesh,Agadir și Essaouira. Arganul are un lemn dur folosit uneori pentru a face focul,obiecte casnice sau unelte agricole,fiind un arbore spinos care trăieste între 150 si 200 ani și poate creste pana la o inaltime de 10 m. Secretul vieții acestor fosile vii este un soi de ciupercă subterană care asigura umezeala și rezistența rădăcinilor arborilor. În nordul țării există obiceiul ca oapspeții să fie întampinați cu ceai amestecat cu picături de ulei de argan și miere de albine. Arganul este supranumit și măslinul de Maroc putand fi numărați 2 milioane de arbori răspandiți pe 820 000 hectare. Cultura arganului este mai veche decat cea a măslinului iar aurul verde al berberilor se produce artizanal în cooperative. Este cel mai rar ulei din lume având in vedere ca de pe 1 hectar se pot produce aproximativ 18 litri de ulei. Semințele destinate uleiului pentru uz alimentar se prăjesc înainte de presare ceea ce confera uleiului o aromă de alune. Proprietățile curative și alimentare ale uleiului de argan sunt cunoscute din vechime. Procesul de producție din cooperative se desfasoară în incinte împărțite pe criteriile fluxului de producție. După o perioadă de 30 ani de litigii între Maroc și UE,în anul 2010 a fost câstigat în instanta la tribunalul din Paris dreptul marocanilor de a deține un produs cu indicație geografica protejata și de a folosi marca “argan”, după ce prin anii 80 o firma franceza înregistrase acest produs în Franța. O ecuație simpla poate sublinia randametul final din 100 kg fructe proaspete ramân 30 kg coji deshidratate și 30 kg nuci care după ce sunt sparte furnizează 3 kg semințe care conțin aproximativ 55% ulei. În Maroc se produc 128 000 tone de ulei de argan anual. Se folosesc atat metode traditionale cat si tehnici mecanizate Pentru obținerea unui litru de ulei la presa manuală sunt necesare in jur de 11 ore de munca Uleiul cu o mie de virtuți se produce fără a se lasa nimic nefolosit în urmă. Turtele sunt mâncate de bovine,cojile uscate fac parte din alimentația oilor și a caprelor,părțile dure și lemnul de se folosesc pentru foc sau confecționare de obiecte casnice. Această resursa joaca în Maroc un rol socio-economic și de protejare a mediului extrem de important. Un document din 1791 mentiona că marseliezii produceau săpun cu ulei de argan iar în prezent este importat în Alpi în celebre statiuni balneare pentru cure și tratamente. În 1999 UNESCO a recunoscut arborele arganier drept parte a patrimoniului mondial iar plantațiile ca rezervații ale biosferei. Pomul mitic și sacru considerat aici părintele tuturor arborilor lasă în urma sa produse care acoperă o varietate larga de folosințe și pentru care definițiile sunt complementare înfrumusețării și vindecării. Berberii spun ca arganierul nu face umbră pentru cel de aproape ci pentru acela aflat departe,protejând de arsiță mai mult pe cei din jur decât pe sine însusi. Răstălmacind în pildă aceasta zicală se poate spune ca arganul este o moștenire pentru viitor și un prezent continuu care trebuie respectat și protejat ca bun al tuturor. Arganierii sunt borne pe autostrada viitorului și asemenea animalelor de povara chiar și bătuți tot își oferă rodul oamenilor ... mai zice o vorbă a locului. În clipe de răgaz berber,un amestec din miere de albine,alune și ulei de argan numit AMLOU se consumă apropape ritual precum un șerbet din vremuri de altă dată pe la noi pe acasă.