Zellige ... faianța noastră cea de toate zilele

Arta decorării cu zellige a înflorit în Spania maura dar îți are originea în Maroc. Fes și Meknes sunt centre ale acestei arte. În secolul al X-lea se foloseau doar plăci albe și castanii iar până în timpul dinastiei marocane a merinizilor decorarea cu zellige a fost practicată sporadic. Persanii au decoperit tehnica oxidarii emailului prin pigmenți metalici și astfel paleta culorilor este diversificată. Albastru,verde și galben se introduc în compozitii abia în veacul al XIV-lea iar ceramica roșie este folosită după anul 1600. Simbolismul ceramicii zelliges are legătură cu exprimarea unitatății în diversitate sau a unicității prin multiplu și exprimă monoteismul și gandirea abstractă musulmană prin repetarea la infinit a formelor geometrice care invită la meditație și este asemena unui ecou al măreției infinite a lui Allah. În arhitectura musulmană repetarea temelor sugerează infinitul și puterea divină. În compozițiile islamice nu se reprezintă oameni sau animale pentru că se consideră că lumea creata de Dumnezeu nu poate fi copiată fiind irepetabilă. Fauritorul de zelliges se numeste MAALEMS iar mesteșugul se transmite din tată în fiu. Mesteșugarii artiști încep din copilărie pregătirea pentru a deprinde caltățile necesare unui demiurg care zămislește din pământ,apă și foc matricea infinitului. Precizia este esentiala și pentru stăpânirea întregului proces care nu s-a schimbat de 1000 ani sunt necesare calități excepționale. Decorarea cu zellige evidențiaza statutul social al persoanei sau al edificiului. Subtil si sofisticat esteticul devine prin zellige un email spiritual,vernisat pe un spațiu care primește o certificare a identității. Despre zelliges se poate spune ca sunt compozitii ad infinitum AD INFINITUM astfel încât o stea poate să aiba 12,24,48 ,96 piese…și în continuare fără de numar…respectând doar ca punctele stelei să se poata divide la 6.