Casablanca real CASA BLANCA

Casablanca este cel mai important port comercial al Marocului iar acest lucru se simte și în inima orasului care impresionează prin modernitate,cu bulevarde largi și animate,cu clădiri frumoase și bine întreținute,cu standarde care nu se conformeaza întotdeauna vizual cu paradigmele arhitectonice maghrebiene fiind mai degrabă comune unui colț de Europă sau din America de Nord Străzile pornesc precum niste raze din Piața Națiunilor Unite care este și locul în care orașul modern se îngemănează cu medina Piata Mahomed al V-lea este punctul nodal al orașului, mereu înțesată de tineri și de bătrâni,loc preferat al copiilor,răgaz binevenit chiar și pentru impodobirea cu tradiționale desene realizate cu hena de femei care stăpânesc aceasta artă de tip cosmetic. Multe dintre instituțiile publice importante își au sediul în piața Mahomed al V-lea iar imbinarea între stilurile maur si art deco face casă bună în culorile marii intersecții marocane dar mai ales în cele ale zarvei bucuroase care inundă zi de zi locul.

Casablanca dincolo de bazar

Marocanii sunt fără îndoială mândri de națiunea proprie și de originile lor Își cultivă onestitatea și ospitalitatea ca un bun comun. Noțiunea de suk în Casablanca este putin diferită în raport cu spațiile similare din orașele imperiale vechi ale Marocului. Pe de o parte statutul de capitală comercială a țării prin care se perindă alături de mărfuri și produse cutume și mentalități noi iar pe de altă parte pentru că realitatea amenajării arhitecturale în Casablanca delimitează o medina veche și una noua însa de fapt nici una nu este atât de veche precum cele din spațiile urbane ale vechilor orașe marocane Organizarea spațiului și etalarea mărfurilor face ca strada să devina o vitrină deschisă,un loc de promenadă pentru bucuria simțurilor, conferind un caracter unic pentru sukul de aici Iar dacă nu este atât de cunoscut este bine de precizat că marocanii sunt importanți producatori de măsline și de produse derivate astfel încât o piață măslinie multicoloră poate fi un spectacol și loc în care ispita gustului sau a degustării să fie pusă la grea incercare A cumpăra,a vinde,a trece,a rămâne,a învăța,sunt verbele necesare descifrării unui suk Dar dincolo de cuvinte se află buna cuviință și ospitalitate pe care le simți din priviri și prin gesturi. Iar dacă apuci să intri în vorbă în vreun colț de medina adăstând la rost de poveste,legendele se croiesc precum caftane aduse de cine știe ce berber cu ale sale caravane în lumina unui timp modern.

Casablanca orașul de după film

Nu poți ajunge la Casablanca fără a încerca să urmarești firul narațiunii cinematografice cunoscută de mai bine de 75 de ani în toată lumea Poate ca pasiunea marocanilor pentru această peliculă se datorează și faptului ca acțiunea se petrece în timpul guvernării franceze de la Vichy care leagă în memoria colectivă perioada respectivă de începuturile luptei pentru independență a regelui Mahomed al V-lea Alchimia celor două vedete principale din film,Bogart și Bergman,a făcut ca această capodoperă să fie iubită pe mapamond datorită fineții scenariului și a impactului emoțional A primit Oscarul pentru cel mai bun film în anul 1944 și este considerat al treilea mare film american dupa Cetățeanul Kane și Nașul. Dragostea și virtutea aduc în prim plan teme perene și mereu actuale precum un laitmotiv model pentru multe generații. Poate că astfel devine și o sursă de inspirație pentru comportamente și atitudini pe care nu le putem decât întrezări în Maghreb dincolo de jaluzele și de tăinuite intrări în riaduri Casablanca este deopotrivă capăt de drum și început de cale Este răspântie a ințelegerii luminii,a culorilor și de ce nu a tăcerii solemne care așteaptă răspuns de la oameni și de la zidiri,de la ocean sau dinspre munți. Protagoniști ai filmelor cu nume de casă albă pot fi rând pe rând trecătorii grăbiți dar mai ales turiștii care trăiesc pret de o clipă răsfrângerea poveștii către o realitate care există doar în inima lor.

Casablanca ... moștenirea regelui Hassan al II-lea

Moscheea Hasan al II-lea este fără îndoiala o capodoperă a arhitecturii contemporane Fiul regelui Mahomed al V-lea si tatăl actualului monarh al Marocului a dorit să apropie cerul de pământ și să lase urmașilor un buchet al superlativelor arhitectonice,artistice și chiar inginerești și tehnologice. Cu excepția coloanelor interioare din granit alb și a candelabrelor din sticlă de Murano toate materialele de construcție provin din Maroc Marmura de Agadir,lemnul de cedru din Atlas,granitul de Tafraout,au zămislit prin adunarea laolaltă un monument unicat Ridicat între anii 1986 și 1993 la dorința regelui Hasan al II-lea asezamântul este în primul rand o închinare,o jertfă și un omagiu aduse lui Allah În chip simbolic regele a dorit ca cele trei elemente esențiale ale vieții să se întalneasca aici. Aerul,apa și pământul se îmbrățișeaza în sărutul veșniciei precum o mărturisire de credință Moscheea este precum o santinelă în margine de lume dar se află în egală masură și martor că de aici începe o lume Complexul religios și cultural este amenajat pe 9 hectare și are configurația clasica a unui asezământ religios musulman cu spațiu de rugăciune sau haram,cu sală pentru purificare rituală,cu băi,scoala coranică,bibliotecă și chiar un muzeu. Pentru a se reuși ridicarea minaretului înalt de 201 metri care are în vârf o instalație electrica cu rază laser orientata spre Mecca care se poate vedea noaptea de la 30 de kilometri s-a folosit un beton cu calități speciale Este cea mai mare moschee din Maghreb și a treia ca mărime din lume Pentru decorarea ei s-au folosit 53 de mii de metri pătrați de lemn sculptat ,10 mii de metri pătrați de ceramică iar alte 50 de hectare au fost placate cu marmură și granit Arhitectul francez Michel Pinseau a conceput un acoperiș glisant care culiseaza greutatea de 1100 de tone în doar 5 minute lasând lumina soarelui să atingă fiecare detaliu interior Cand acoperișul este închis există 50 de lustre și 8 aplice care asigură iluminarea ambientului interior Pentru acoperirea edificiului s-au folosit 300 000 de țigle din aluminiu care imită ceramica tradiționala din argilă de Fes. În preajmă sunt rânduite 124 de fântăni și bazine de marmură. Pe două coloane din granit este incrustat cu litere din aur arborele genealogic al regelui Hassan al II-lea care se întinde înapoi în istoria marocană pâna la mijlocului veacului al XVII-lea. Mihrabul este realizat din marmură de Carrara,ceramică zellige și ipsos iar minbarul din lemn de acaju încrustat cu fildeș. Dar măreția locului spune mai degrabă că și din fata unui mihrab cât o scoică sau din înaltul unui minbar cât un scaun rugaciunea curată și făptuirea celor 5 stâlpi ai islamului sunt deopotrivă egale cu cele din marea moschee a orașului cu case albe Sala abluțiunilor este spațiul unde se purifică ritual credincioșii,se spală pe mâini,pe gură,pe față și pe antebrațe,pe urechi și pe picioare. Această incintă are 4800 de metri pătrați și adăpostește 41 de fantani simbolizând flori de lotus și 100 de robinete fiind decorată cu ceramică zellige și stucaturi din tadelakt. Moscheea Hasan al II-lea este o materializare a îmbinării moștenirilor unei monarhii temeluite în zodia inovațiilor tehnologiei moderne prin explorarea curentelor estetice contemporane Designul care uimește și provoacă în sufletul vizitatorului efectul admirației este sută la sută de origine marocană Marea moschee din Casablanca exprimă în primul rând identitatea marocană din perspectiva simțămintelor unui popor O moschee invită la admiratie,reverență și închinare Un edificiu religios este un zălog pentru viitor și un martor solemn al trecutului unui popor Si ca orice zidire de pe pământ chiar și o moschee este o casă a sufletului care la rândul său tace sau grăieste în limba ce i-a fost lăsată de la înaintași moștenire

Maroc pe un covor

Marocul rezumat în tradiții și mestesuguri înseamnă o inepuizabila sursă de inspirație care uneori te lasă mut în ipostaze admirative. Mai întâi au fost berberii cu lucrurile de utilitate domestică îmbogățite cu mult frumos,ca o visare petrecută în contemplația deșertului. Dupa cuceririle arabe au apărut prelucrarea cuprului,a lemnului si a argilei Fiecare regiune este oarecum specializată în anumite tipuri de mesteșuguri Daca în sud se prelucrează lemn și argint iar în nord este ținutul pentru piele,tapiserie și damaschinerie în Rabat ceramica este la loc de cinste. Covoarele conferă o magie irevocabilă Marocului Sunt semne ale povețtilor sau așternuturi pentru pașii noștri prin lume și prin viață. Modelele sunt declinate spre infinit saemenea motivelor desprinse din zelliges In souk bărbații stiu să negocieze,să laude calitățile covoarelor și mai ales sa vânda. Însă dincolo de toate acestea comerciantul știe să spuna povestea fiecărui covor,de unde provine,cum a fost lucrat,dacă este folosită culoarea rosie de Rabat sau verdele berber din sud est,cum se înșira motivele geometrice și ce taine se ascund dincolo de acestea.

Chellah ... aura nobleții în Rabat

Chellah este o moștenire lăsată de merinizi care, prin secolul al XIII-lea ,au rânduit aici loc de necropolă. Rând pe rând ca printre filele unui album se destăinuie așezaminte feniciene,cartagineze și romane. De altfel Sala era numele inițial al așezarii devenită în vremurile imperiului roman Sala Colonia Sale de altfel face parte din toponimia regiunii contemporane a Rabatului denumind totodată și orașul de pe malul nordic al fluviului Bou Regreg Moștenirea romană ne amintește că prin preajmă trecea una dintre cele două importante căi ale antichității care ducea spre Maghreb. Porțile de intrare în necropolă conferă înțelesuri aparte unui spațiu comemorativ și îl transforma în loc al delectării și în gradină de tip edenic. De altfel una dintre intrări se numește Poarta Paradisului. Somptuoasa necropolă Chellah a fost configurată ca ambient mortuar comemorativ în timpul domniei sultanului merinid Abu Al Hasan Ali începând din anul 1339. Primavara este raiul florilor parfumate și ansamblul este considerat de unii ghizi drept cel mai romantic loc din Maroc. Alei și foste sanctuare,altare și statui,capiteluri și incinte,fiecare în parte și toate laolaltă nuanțeaza o identitate particulară prin care este definită un soi de convivencia într-un sens mai timpuriu decât cel al ibericilor și într-o manieră în care amestecul de civilizații și culturi se intrepătrunde cu comerțul,cu viața domestică și mai ales cu termenul generic de piatră de temelie așezată rând pe rând de făuritorii de istorie vie a evoluției umane. Semnele civilizatoare proprii unui ansamblu de locuit pot fi întâlnite la tot pasul. Apeducte,depozite,spații în care cine știe în ce timpuri se vindeau cele de trebuință pentru viața de zi cu zi,închipuiri de zarafi și conducători de caravane,toți și toate se decupează în liniștea necropolei merinide precum figurine proiectate pe dalbe cortine de pânză luminată de candelele unor veacuri ascunse după ziduri. Moscheile,medresele și minaretele sunt relevante pentru sacralitatea unui loc în care funcția de necropolă era completată prin studiu și învățare,slujire și închinare. A transforma ceea ce într-o perioadă timpurie era considerat orașul fantomelor în gradină paradisiacă și a completa menirea unui loc prin evidențierea estetică sunt remarcabile aspecte de subliniat în ceea ce privește percepția ansamblului Chellah. Un minaret cuib de barză,geamăn ca arhitectură întrucâtva cu celebrul turn Hasan din Casablanca este mărturie a perenității și a dăinuirii. Ici colo ramașițele unor suprafețe decorate cu traditionalele zeliges marocane,străbunice ale faianței și porțelanului și matrice pentru decorațiile ceramice spaniole și lusitane,arată cum culorile florilor pot avea parte de un generic frumos peste frumos spre mai frumos prin dăinuirea pietrei. Chiar dacă devastatorul cutremur care a distrus Lisabona în anul 1755 a afectat și importante zone ale necropolei,Chellah rămâne un spațiu de referință nu numai pentru Maroc și pentru marocani ci și pentru Europa și civilizația universală. Bazinul unde conform poveștilor din legende timpurii anghilele de apă dulce așteptau să fie hrănite cu coji de ouă de femeile care sperau că maternitatea le va fi împlinită printr-o naștere ușoara datorita grijirii acestor pești este o strălucire în plus așezată în aura istoriilor din margine de Rabat. Personalități de seamă ale dinastiilor almohadă și merinidă dar și mistici propovăduitori ai islamului fac din acest loc un mausoleu în aer liber aflat sub mocarabele astrelor agățate în ceruri. Anual la Chellah se desfasoara în incintă în fiecare toamna festivalul Jazz la Chellah,manifestare inconfundabilă a scenei culturale marocane ajunsa deja la a XIX-a ediție. Jazz la Chellah este o tribună de expresie unică pentru evidențierea unui parteneriat aflat sub auspiciile ministerului marocan al culturii la inițiativa Uniunii Europene care aduce împreună muzicieni din națiuni diferite într-o reunire a tonurilor care adună peste 7000 de spectatori și face să vibreze în chip unic zidurile celui mai frumos ansamblu vechi din Rabat în sonoritățile diversității. La ultima ediție au fost prezenți si muzicieni români alaturi de marocani si band-uri din alte 13 țări europene.

Rabat precum o odaie

Un proverb marocan spune că omul cu multe bogății dăruiește din preaplin și celor de aproape iar dacă are puține lucruri își oferă inima semenilor. La Rabat vezi albastrul oceanului pe coamele căruia se îndreapta spre știute sau neștiute zări ambarcațiunile zilelor noastre. Asa va fi fost și odinioară, când corabiile purtau oameni și mărfuri,năzuințe și împliniri,adăstau la țărm pentru a lăsa lucruri și a împământeni tradiții ,apoi plecau mai departe luând din bobul zămislit în clipa acostării. Fluviul Bouregreg a fost dintotdeauna veghea și viața orasului și a cartierelor care încă și în zilele noastre constituie părți distincte ale capitalei Marocului. Primii cuceritori musulmani au numit Nord Vestul african insula dinspre apusul soarelui ca și cum regiunea locuită de berberii de aici era după marea de nisip a Saharei o veritabilă insulă și un liman. Berberii consideră însă că termenul Maghreb provine de la ancestralul Tamazra care înseamnă în limba tamazight om liber,Maghreb Al Aqsa fiin APUSUL DE DEPARTE. A traversa Medina,Oudaya si Has înseamnă a cunoaște inima Rabatului. Culorile și contrastele străzilor și ale clădirilor inspiră un chip de liniște care este fiica ecoului. Cu siguranță că din cele petrecute aici rămân însemne și pilde de învațătura pentru prezentul cumpănit întelept sub soarele care la Rabat adoarme seară de seară în orizontul Atlanticului. Dinastiile marocane își strecoară temeluirile printre creneluri de cetate ale Rabatului de altădată. Kashbach Oudayas este vatra orașului modern de mai târziu. Ne duce gândul la odaie,termen turcesc atat de folosit în diferite tipologii semnatice în limba noastră și care este înțeles atât ca încapere dintr-o casă cât și ca ansamblu complex al unei gospodării. Almoravizii sunt considerați fondatori ai Rabatului iar prin secolul al XII-lea almohazii au organizat o fortăreață care trei secole mai tarziu a devenit vremelnic chiar capitala unui soi de principat autonom. Ribat și Rabat...oare câți își vor fi amintit pășind prin aceste locuri că există și un Rabat în Malta sau că ribat-ul Monastir din Tunisia este un model pentru ințelegrea acestor tipuri de fortificații. Dincolo de protejarea frontierelor islamului aceste cetăți erau menite primirii călătorilor. Erau un fel de caravanseraiuri maghrebiene iar mai tarziu au devenit loc de retragere spirituală a filosofilor și misticilor. Asceții musulmani numiti marabouts alegeau astfel de cetăți pentru propovăduirea rafinamentului gândirii islamice și ribaturile au fost locuri preferate ale primilor sufiști. Însă ribatul Oudaya a fost și loc de primire a refugiașilor morisco expulzați în anul 1609 de regele Filip al III-lea al Spaniei. Peste un milion de mărturisitori ai credinței islamice au fost atunci alungați din Aragon,Catalonia,Castilia și Andaluzia Doar femeile morisco măritate cu creștini au avut permisiunea să rămână în teritoriile iberice. Bărbați,femei și copii au fost mânați fără hrană și fără apă până la țărmuri,îmbarcați pe galere și lăsați ai nimănui pe coastele maghrebiene Aproximativ 2000 dintre cei peste 1 milion fără de țară au ajuns și la kashbach Oudaya în Rabatul de mai târziu. La țărm de mare sau de ocean este dilematic să proclami axiomatic ce a existat mai întâi...comerțul sau navigația....corsarii sau priceperea cabotajului...conviețuirea sau tensiunea conflictuală. Oricum ar fi coastele marocane sunt răspântii de ape la propriu și la figurat Curenții maritimi și oceanici,descifrarea tainelor vânturilor care și cum au a te purta în coajă de barcă vreundeva sau niciunde,așteptarea celor de pe țărm cu speranța unui drob de mai bună și prosperă viețuire,iată doar câteva dintre coordonatele statornicirii la țărm de mare și poale de munte sterp. La cetatea Oudaya romanii au pus temelii,apoi a existat fortăreața Benitargas iar mai pe urmă și-au rânduit sălaș și adăpost almoravizii pentru a se apăra în fata triburilor confederației berbere bergaouate. Dar cele mai de pe urmă nu sunt întotdeauna cele din urmă ci mai degrabă o licență literară și astfel aici au asezat un ribat exponenții religioasei dinastii almohade iar termenul comun ribat care desemna cetate de pe linia de apărare a frontului epocii cuceririlor musulmane in Magreb,a devenit nume propriu și mai tarziu toponim al unuia dintre cele patru orașe imperiale ale Marocului. În 1833 sultanul Abderrahmane a preluat cetatea cu ajutorul tribului războinic oudaya și astfel a pus pecete peste un nou ev al istoriei marocane,kashbah Oudaya devenind astfel prima reședință din Rabat a dinastiei alaouite care se află pe tronul regatului începând din anul 1666. Turnul Hasan de aproape sau din depărtare se poate asocia cu o generică temelie,cu un calif berber și cu o moștenire pentru neam și țară. In cel de-al XII-lea veac monarhul Yakoub el Mansour a dorit să construiasca cea mai mare moschee din lume dar a reușit să ridice doar minaretul acesteia. Cele 200 de coloane frânte în cutremurul Lisabonei duc cu gândul la edificiul care ne-ar fi acoperit creștetele daca moscheea ar fi fost finalizată. Turnul Hasan din Rabat rămâne pagina de epopee din vremuri în care era cu cei 44 metri spre cer una dintre cele mai înalte construcții din lumea timpului său. Un turn,o moschee a închipuirilor visate și un edificiu comemorativ devin cutie de rezonanță a istoriei marocane în acest loc Mausoleul Mahomed al V-lea este o reflexie complementară peste veacuri a proiectului înaintașului almohad care a ridicat minaretul din apropiere. O zicală spune că atunci când o floare moare sau este ruptă din răzor, celelalte surate se apleacă să acopere golul și să ocrotească ce a rămas. Astfel percepem apropierea de un mausoleu. Complexul funerar așezat sub efigia spirituală a regelui Mahomed al V-lea este o veritabilă operă de artă Vreme de 10 ani între 1961 și 1971 au lucrat artizanii,constructorii și arhitecții pentru a lăsa aceasta mărturie a eroismului Mainile a peste 400 de făuritori ai frumosului au așezat piesele unor porți spre veșnicie pentru cel supranumit părintele națiunii moderne marocane,omul și regele care a refuzat colaborarea cu regimul totalitar de la Vichy și a fost artizanul independenței Marocului

Maroc ...maimuța berberă în Elveția Atlasului

Seducția munților developeaza multiple fațete ale autenticității răspântiilor marocane. Maimuța berberă poate atinge vârsta de 30 ani și anumite caracteristici morfologice determină rezistența față de temperaturi scăzute și de zăpadă. Doar macacul japonez mai are această capacitate. În coloniile de macaci masculii sunt cei care au grijă de pui. In Gibraltar pe monedele 1 penny si 5 pence este reprezentată această specie de primate pentru care însuși Winston Churchil a dispus amenajarea unui ambient forestier de tip marocan. Ifrane este un orășel cu aproape 44 000 locuitori situat la 1700 m altitudine în apropiere de Fes. Este locul în care s-a consemnat cea mai scăzuta temperatură din Africa,respectiv -24 grade C în anul 1935. Locuit începând din secolul al XVI-lea Ifrane își trage numele de la cavernă sau peșteră. Conceptul de hill station,adică reședintă de vară,i-a schimbat menirea și destinul Termenul a fost introdus de colonialiști în țările cu climă caldă Primele clădiri publice au fost oficiul poștal și biserica. A importat stilul architectural de tip montan din Europa și a ajuns să fie supranumit Mica Anglie,Tânăra Franță sau Elveția Marocului Orașul grădina care odinioară a purtat numele de Tourtite care înseamnă parc a preluat un model de design urban dezvoltat în Anglia secolului al XIX-lea,devenind un loc în care europenii se pot simți ca acasă. Florile și arborii au fost importați,casele au copiat modele franceze,spaniole sau italiene și stațiunea montană a devenit un reper pe harta Marocului In 1993 regele Hasan al II-lea a înființat o universitate iar din 1995 există și o facultate cu predare în limba engleză. Paleta variată a realităților este evidențiată în Maroc și de faptul că, într-un răstimp măsurat în ore ,poți trece de la căldura mediteraneeană sau de la arșița saharianș la zăpadă și ambianța sporturilor de iarnă. Lângă Ifrane se găsește parcul național cu cele mai mari suprafețe de cedri din Maroc Natura a fost darnică și izvoarele,peșterile,cascadele și craterele vulcanice fac din acest loc polul drumeților și al pescarilor. Parcul are suprafața de 500 km pătrați. Marocul are 10 rezervații naturale,veritabile paradigme ale echilibrului între om și natură. Pădurea de cedri Aballou Akhtar este punct de maxim interes. Cedrul Gouraud amintește de ofițerul francez cu același nume care avea asemena cedrului multisecular din rezervație arborelui un singur braț.

Maroc ... un drob de prietenie berberă

Căldura prieteniei berberilor leagă relații pentru care nu sunt necesare cuvinte. Există reguli stricte și aspre in deșert fără de care nu se poate supraviețui. Berberii știu de când lumea acest lucru și au instincte călite în timp,prin experiență și moșteniri. Cămila,corabie a deșertului parcă ar avea ceva de transmis drept învățătură sau de urat călătorului dar rămâne stană de amintire pentru cei care pleacă și reazem de noua experiență pentru cei care vor veni. O experiență a liniștii din noaptea deșertului este memorabilă. Între dune modelul amplasării corturilor în formă de careu sau de cerc astfel încât zona cea mai vulnerabilă să fie de fapt o curte interioară ușor de apărat este respectata și în prezent Daca ergul este o podoabă a deșertului un bivuac constituie o mică bijuterie a dunelor. Corturile adunate sub numele Steaua Frumoasă sunt poziționate strategic în mijlocul dunelor de la ergul Chebbi Materialele pentru amenajarea locuințelor nomazilor sunt țesături,covoare și piei de cămilă ingenios asamblate pe structuri ușoare și echilibrate prin tensionări inventive. Confortul celui de-al XXI-lea veac nu lipsește în materie de duș și grup sanitar iar berberii au dezvoltat în apropiere de Merzouga un ansamblu de bivuacuri și hanuri pentru toate tipurile de opțiuni și de bugete. Una dintre experiențele cele mai ispititoare este petrecerea Revelionului în acest loc, departe de stresul cotidian , întâmpinând Anul Nou sub puzderia de stele ale cerului deșertului. Turismul în deșert are si consecințe de ordin social iar oamenii și comunitatile evoluează și încep să se deprindă cu mecanisme economice. Berberii din deșertul marocan protejează natura pentru ca aceasta le ofera cele necesare traiului. Oricât de sterp ar fi nisipul acesta aduce beneficii sau altfel zis bani din piatră seacă ,prin muncă și responsabilitate generatoare de progres. Proiectele implementate în turism sprijină adeseori trecerea de la regimul nomad la cel sedentar pentru multe familii chiar daca termenul sedentarism este relativ în acest colț de lume numit El Chebbi La Merzouga s-a dezvoltat chiar și o fermă pentru creșterea dromaderilor. Câteva zile în desert nu au egal în alt loc pentru ceea ce înseamnă energie interioară și purificare spirituală cu subtilități atemporale. Deșertul de la Merzouga poate primi zeci de mii de turiști anual iar declinările atracțiilor sunt variate de la plimbări solitare,dromaderi și caravane,adrenalina 4x4 și până la autenticul contemplației,toate însăilate într-un perpetuu balans între traditionalism si modernism

Nopți în Sahara marocană

Noaptea este rânduita pentru taine învățate la gura sobei. Am ales între cele 4 stele ale hotelului aflat la 50 km depărtare de dunele Sarahei marocane și nenumaratele străluciri de pe cerul deșertului aflat dincolo de Erfoud. Experiența berbera în sensul autentic este întrucâtva drob de noapte între porțile ridicate din vânt,ariditate și nisip. Calitatea serviciilor este la cote remarcabile dacă avem în vedere ambianța austeră a unui bivuac iar opțiunile de tip expediționar sunt aproape personalizate. Gastronomia este simplă dar în același timp sofisticată pentru că trebuie inventate din puține cărnuri și vegetale aflate la îndemană o sumă de specialități care în cele din urmă devin supe delicioase,cous-cous cu măsline și ulei de argan,tajine cu carne de berbec și bineînțeles nelipsitele dulciuri aromate Oamenii din deșert au ospitalitatea în sânge iar proverbul conform căruia în cortul unui beduin poți rămâne 3 zile și 3 nopți fără să spui nimic pare decupat din realitate deși la bivuacul STEAUA FRUMOASĂ de la dunele El Chebbi din apropiere de Merzouga activitatea se desfășoară în cadrul unei întreprinderi turistice organizate după reguli bine puse la punct.

Marocul dunelor sahariene...El Chebbi

El Chebbi este printre cele mai pitorești locuri din Maroc. Turismul din deșert nu este doar un concept așezat pe hârtie sau vreo relatare idealizantă și s-a dezvoltat exponențial în ultimii ani. Stabilitatea politică a Marocului are drept efect direct și o siguranță sporită a oaspeților. Primirea prietenoasă a vizitatorilor nu este simplă deviză de marketing. Dimineața în deșert începe devreme,pe la primul cântat al cocosilor de la noi de acasă la ora când dunele devin contur de scenă care așteaptă tragerea cortinei pentru a trimite în cealaltă zare misterele nopții pentru vremea dezvaluirii deșertului de la hotarul dintre lume și lumină. Marea mișcătoare de nisip auriu a Saharei își arată frumusețea precum o mireasă dupa logodnă. La 35 km depărtare de El Chebbi se află cea mai apropiată așezare,cătunul berber Merzouga ,sat aflat dintotdeauna în calea caravanelor. Frontiera cu Algeria se află la aproximativ 20 km. Dunele sahariene care acoperă doar 9% din imensitatea pustiului poartă denumiri diferite în funcție de zonă și de poporul care le stăpânește Berberii le spun TIARET în timp ce în araba ARQ înseamnă câmp de dune și de aici provine termenul erg. La ergul El Chebbi nisipul se adună până la 150 m înălțime și acoperă o arie de 50 km lungime pe axa Nord Sud și între 5 și 10 km lățime de la Răsărit spre Apus. Dunele sunt o minune a naturii iar priveliștea unică în lume la răsăritul și la apusul soarelui lasă senzația că dai mâna cu eternitatea într-o clipă de grație în egală măsură magnifică și romantică. Nisipul are și rol terapeutic,pentru tratarea afecțiunilor reumatismale iar în lunile cele mai călduroase, când temperaturile exterioare se ridică în miezul zilei până la 45 grade C ,se fac aici băi de nisip și cure de aer saharian. Sandboarding-ul cu toată recuzita care presupune alunecarea pe nisip asemenea celei de pe zapadă a devenit deja o atracție pentru tineri. Iarna temperatura se situează între 10 și 18 grade C. Peisajul se aseamănă cu cel din zona ecuatorială Titan de pe Marte iar în 2013 cercetătorii europeni în parteneriat cu cei marocani au simulat la El Chebbi în cadrul programului științific PolAris o expediție cu echipaj uman pe Planeta Roșie. Aici au fost turnate în 1999 părți importante ale filmului Mumia iar în 2010 scene și secvente epopeice ale megaproducției cinematografice Prințul Persiei.

Maroc...prin Atlas la pas

Tentațiile explorării pe drumuri marocane au ceva în comun cu nesațul de a cunoaște. Orice răgaz este asemenea așezării unui timbru pe un plic,un zălog pentru memoria personală și o împărtășire a amintiriilor către prieteni. Munții marocani au fost în egală măsura bariere naturale dar și căi de acces pentru comerț și schimburi interculturale. În limba tamazight muntelui i se spune ADRAR iar termenul a căpătat valențele universalității devenind ATLAS…toponim și substantiv comun deopotrivă. Atlasul este impozant și surprinzător la fiecare pas. Munții Atlas erau considerați în vechime frontiera lumii cunoscute, localizare a gradinilor hesperidelor păzite de dragonul cu o sută de capete. Fiicele lui Atlas și ale noptii mai erau cunoscute și sub numele de surorile africane iar în grădina acestora se afla pomul cu mere de aur din care Heracles a cules fructele celei de-a unsprezecea munci mitologice. Cheile Toudra din Atlasul de sus se află în apropiere de orașul Tinehir iar firavele rostogoliri de ape aduc viața dinspre înaltimi spre văi fertile. Au 40 km lungime iar în partea finală devin spectaculoase,cu făgașuri în care lățimea nu depășește 10 metri și cu stânci de aproape 200 m mărginind canionul. În unele porțiuni nu se poate merge decât cu măgărusi,catâri și cămile. Aici a fost realizată în anul 2011 emisiunea americană Expediție imposibilă,un reality show în care concurenții au traversat zone deșertice și montane cale de 3600 km ,câstigatorul fiind premiat cu 150 000 dolari și cu o mașina de teren. Competiția începută la Merzouga s-a desfășurat din Sahara prin munții Atlas până la Marrakesh. Cheile Toudra sunt și ambientul producției unor spoturi publicitare mai ales pentru mașini de teren. Este și un loc apreciat pentru alpinism și escaladă existând aproximativ 150 trasee cu diferite grade de dificultate. Ghizi locali bine calificați se află la dispoziția temerarilor iar locurile de cazare în hoteluri,cabane și pensiuni asigură un plăcut intermezo între escapade.