Priveam dăunăzi cu interes,cu firească ingrijorare și cu multă compasiune situația creată prin instituirea stării de urgență în Belgia.
Străzi pustii,metrou închis temporar,ferestre cu obloane trase iar confortul cafelei de dimineață la terase aristocrate cu clienți care răsfoiesc jurnale mondene atârnat în cui.
Solidaritatea europeana parca este MAI SOLIDARĂ in Vest decât daca vreo țărișoară din Est se confruntă cu o situație excepțională.
Sau cel puțin asa mi se pare mie.
Și într-o doara ,urmărind jurnalele de știri ,gândul m-a dus la genogidul din fostele colonii belgiene din Africa estica.
Exact în urma cu 100 ani forțele militare belgiene ocupau Ruanda-Urundi ,adica fostele regate africane Rwanda și Burundi care oricum fuseseră date în dar germanilor prin Tratatul de la Versailles.
Coloniștii belgieni ,străbunii flamanzilor si ai valonilor cultivați din zilele noastre ,au socotit de cuviință că nu le-ar strica un ajutor din partea aborigenilor și ca atare au purces la o segregare rasiala.
Cum în teritoriul ocupat existau trei tipuri de populații și-au zis cam in felul urmator:cei din tribul TWA sunt scunzi,cei din tribul HUTU sunt de înălțime medie iar cei din tribul TUTSI sunt mai inalți.
Deci sa fie conducători cei mai înalti …!!!...au decis colonizatorii ajunși pe meleaguri calde din capitalele luminilor europene.
Și asa a fost … TUTSI au devenit peste noapte aristrocrația ierarhică dominantă sau mai pe românește vechilii și vătafii care aveau să asigure liniștea cafelei de dimineața și a ceaiului de la vremea înserarii pentru coloniști.
Grupul etnic Tutsi reprezenta doar 14% din totalul populației în timp ce etnicii Hutu reprezentau 85%.
Despre tribul Twa nici o grijă … reprezentau doar 1% din populația regiunii.
Aaaa…era să uit…au avut si o dilemă coloniștii belgieni…unii baștinasi nu erau nici prea scunzi nici prea înalți … si s-a hotărât că … dacă un localnic are cel putin 10 vaci poate fi considerat TUTSI.
Coloniștii belgieni au impus etnia tutsi ca fiind superioară față de celelalte două dându-le acestora slujbe mai bune și acces la o educație avansată.
Acțiunea din 1935 prin care autoritățile belgiene au introdus cărți de identitate care clasificau populația în Hutu, Tutsi și Twa nu a făcut decât să alimenteze conflictul etnic latent.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Belgia a continuat să conducă Rwanda cu mandat din partea ONU, dar a renunțat la susținerea oferită etinicilor tutsi. În anii ce au urmat au avut loc o serie de conflicte ce culminează în 1959 cu uciderea de către etnici hutu a 20.000 de etnici tutsi și cu fuga din țară a altor câteva zeci de mii în statele vecine.
In 1959 belgienii au început să se pregatească pentru renunțarea la aceste colonii.
Însă Tutsi cei dominanți, având la dispozitie și parghiile administrative dar și armele necesare impunerii, au rămas pe poziții de forță.
Independența statelor Rwanda și Burundi de la începutul anilor ’60 a adus ură și răzbunare.
Cei oprimati ,adica Hutu, s-au ridicat împotriva oprimatorilor Tutsi.
Unii “reformiști” belgieni au sprijinit oportunist facțiunile hutu.
Iar anii s-au scurs dramatic.
Mai întâi cu războaie civile
Apoi cu crime impotriva umanității.
Conflictele armate și masacrele din aceste țări au un bilanț dureros.
Doar în genocidul din Rwanda au fost masacrați între 800.000 si 1 milion de etnici Tutsi și etnici Hutu moderați în doar 100 de zile in 1994 de către două miliții hutu în urma revoltei populației hutu împotriva etniei tutsi.
Mai auzeam sau mai citeam uneori știri despre masacrele din aceste ținuturi.
Nu stiam însa cine sunt vinovații morali.
Sau mai bine zis IMORALI.
Iar daca ne intrebăm ce cautau colonistii belgieni în Africa estică la începutul secolului trecut vom afla ca principalul produs importat din țarile menționate era CAFEAUA.
Motiv să reconsider matinal adeseori … CAFEAUA POATE FI UNEORI AMARĂ….EXTREM DE AMARĂ.
