Feluca pe Nil

Nilul mângâie de milenii zidirile ridicate din piatră şi suflet cu ale lor ştiute şi neştiute istorii. Felucile străbat necontenit marele fluviu şi se intersectează cu vasele mari amenajate cu tot ceea ce ţine de confortul unui hotel plutitor. Măiestria şi îndemânarea localnicilor în a naviga pe aceste ambarcaţiuni, fie cu vântul din pupa, fie împotriva curenţilor de aer, atât în amonte, cât şi în aval pe Nil este un spectacol al priceperii moştenite din tată în fiu. Zărite de la mare distanţă felucile te aduc oaspete în casa timpurilor demult apuse. Experienţa unei peregrinari în coaja fragilă a acestei ambarcaţiuni este fascinantă. Mii de ani egiptenii au purtat tot ce se poate închipui ca formă şi volum material pe punţile acestor bărci. Pânza triunghiulara taie vântul conform unei fizici ştiute doar de aceşti navigatori. Vânturile nărăvaşe ale pustiei foarfecă aerul în jurul catargului din toate părţile. Calea fără de pulbere de la Cairo la Assuan, în amonte , pe Nil , ar dura mai bine de o lună pe o felucă. Ambarcaţiunile moderne sau vasele de croazieră , străbat această distanţă preţ de câteva zile şi nopţi. Poate ar trebui ca felucii să i se inchine un poem sau să îi fie dedicat un imn. Iar celui care o stăpâneşte , pândind fiecare adiere spre a o mai împinge preţ de un val , să i se ridice un monument. Nilul fără feluci ar fi fost precum deşertul fără cămile…adică de neînchipuit. Atunci când catargul se lasă înfăşat la ceas de seară în scutecele pânzei , ştii cu siguranţă ca a doua zi , omul şi barca îşi vor continua simbioza pentru mai departe şi mai mult.