Coloana lui Pompei

Din aproprierea catacombelor alexandrine poţi trece spre un alt răgaz, memento legat de cele ce vor fi fost şi nu au a mai fi vreodată. Maiestoasă, columna lui Pompei se ridică vegheată de nemişcarea sfinxului aşezat în faţa ei. Leul cu chip de om, prezent în ipostaze statuare atât în Egipt, cât şi în alte civilizaţii şi culturi, simboliza puterea şi protecţia acordată unui anumit spaţiu. Columna lui Pompei este cea mai înaltă coloană triumfală ridicată în alt oraş decât în capitalele consacrate ale ginţii lui Romulus şi Remus, adică fie la Roma, fie la Constantinopole. Structura monolită înaltă de 27 m este cioplită în granit de Assuan. Capitelul corintic al pilastrului, asemenea unui pod de palma, parcă este o talpă a cerului. Acest stâlp ridicat pentru neuitare aminteşte de victoria repurtată de Diocletian împotriva unei revolte alexandrine în anul 297 d. Hr . Relevanţa deosebită a acestui spaţiu este însă legată de vestitul Serapion. În jurul coloanei lumea subpământeană ascunde încă tainele templului dedicat unei zeităţi elenistico-egiptene personificate ca Serapis şi considerată protectoarea Alexandriei. Fundaţiile templului ridicat de Ptolemeu al III lea au fost descoperite în urma unor săpături efectuate în 1944. În galeriile subterane se desfăşurau misterele lui Serapis reprezentat ca boul Apis. Într-o epocă târzie, Serapeumul care era cel mai important templu din cartierul grecesc al Alexandriei a fost chiar şi adăpost pentru manuscrise ale anticei biblioteci a cetăţii. Destinul acestui templu este asemenea unei cărţi de învăţătură care arată că de multe ori în viaţă părerea de rău pentru o distrugere ireparabilă poate veni prea târziu. Pe la sfârşitul secolului a IV lea, în două etape succesive, soldaţii romani şi creştinii alexandrini au devastat spaţiul sacru. Era în spiritul epocii ca templele considerate păgâne să fie transformate în lăcaşuri de cult creştine sau să se interzică oficierea altor ritualuri decât cele închinate noii religii legitimate prin edictul împăratului Constantin. Antropologia, arheologia şi istoria eclesiastică mai au încă multe de spus faţă de aceste întâmplări. Serapeumul a fost ascuns sub vălul uitării, iar coloana victoriei augustului dalmat Diocletian a rămas stingheră precum un ac ce încearcă să se înfigă în zenit. Frontoanele şi capitelurile de pe movila cioburilor au devenit la rândul lor cioburi risipite pe calea tainelor trecutului oraşului pe care grecii îl numeau Alexandra e Kat Eghipton – cea din Egipt! http://www.youtube.com/watch?v=UrSIUvuuuT8