Catacombele Kom el Shakafa

La Alexandria moştenirea faraonică, greco-romană şi musulmană îşi dau mâna într-un memorabil act civilizator, prefăcându-se punte peste vremuri şi dig în faţa talazurilor. Se mai deapănă doar amintiri din firele de lumină ale farului din Alexandria. Ţesături invizibile adună la un loc oameni, fapte, memorie colectivă şi locuri de referinţă pentru a celebra o experienţă unică a umanităţii. La catacombele de la Kom el Shakafa istoria se mărturiseşte sub pământ. Numele locului înseamnă dealul cioburilor. Necropola de aici este considerată una dintre cele şapte minuni ale lumii medievale, sintagmă prin care de fapt se evidenţiază faptul că lista acestor ansambluri a fost stabilită după Evul Mediu. În acest cartier periferic al Alexandriei prin anul 1900, un măgar a căzut într-un horn de aerisire şi astfel au fost descoperite catacombele alexandrine, spaţiu care asociază sincretic ritualuri faraonice, elenistice si romane timpurii. Adâncul pământului ne descoperă o lume aparte. Culoare şi trepte se înşiră unele după altele pentru a conduce pe călător în lumea celor trecuţi pe tărâmul fără de întristare şi suspin. Catacombele şi criptele au fost extinse în timpul dinastiei antoninilor. Trupurile erau coborâte pe o scară circulară şi aşezate spre veşnică odihnă în măruntaiele pământului. Timp de aproape trei secole greco-romanii şi egiptenii şi-au înhumat morţii aici. Iniţial a existat un singur mormânt, construit pentru o familie cu înalt rang în ierarhia socială a urbei. Mai apoi au fost săpate cripte, culoare de trecere, săli ,trepte spre niveluri inferioare, ajungându-se la configuratia unui spaţiu labirintic. La 30 metri sub pământ se află sala lui Caracalla, denumită astfel, întrucât aici au fost îngropate victime ale masacrului provocat de împăratul roman în anul 215 d. Hr când au fost ucişi aproape 20.000 de locuitori ai Alexandriei. Al treilea nivel subteran al catacombelor se află sub nivelul mării iar din zona centrală pornesc galerii asemenea unor raze care te conduc la pragul lumii de unde nu se mai întoarce nimeni. Motivele decorative sau figurative proclamă expresiv epoci efervescente în care acum două milenii, la vreme de naştere a unei noi lumi ,localnicii veneau să îşi conducă pe cel din urmă drum pe cei dragi, să îi jelească, să îi vegheze post mortem şi să îi pomenească în răgazuri comemorative. http://www.youtube.com/watch?v=cJDfGlBOLS8