Dansul tanoura - rugaciunea gestului

Luminile cuceritoare ale oraşului Cairo lasă vremelnic în uitare feluca. Zgomotele nocturne ale capitalei se adaugă blândei loviri a apei de maluri. Muzica şi veselia te ţin captiv în veacul în care te afli prin forţa hazardului. Însă, descifrate în altă cheie,paşii,muzica,bucuria,picătura stoarsă din fruct sau fărâma de ospăţ , se transformă într-o pace prin care se descoperă atingerea cerului de pământ În dansul tanoura picioarele par a fi pe pământ deşi amestecă mai degrabă aerul pardoselii. Trupul se ridică imperceptibil odată cu fusta dansatorului derviş. Privirea este tot timpul înălţată spre cer. Dansul tanoura vine din vechimea secolelor pentru a exprima un soi de ascetism care poate fi inţeles doar prin definiţii religioase şi filosofice. Este un dans sufi,exprimare vazută a rugăciunii asceţilor musulmani sufişti. În limba arabă tanoura înseamnă sorţ sau fustă. Originea acestui dans se află departe în timp şi spaţiu. În Anatolia a fost perfecţionată armonia mişcărilor în consonanţă cu învaţăturile filosofului mistic persan Jalal al-Din Muhamad Rumi cunoscut în Turcia şi sub numele Mevlana. Dansul tanoura este asemănător cu cel practicat de dervişii rotitori . Originea acestei coregrafii ceremoniale sacre este înca incertă. Se consideră că fatimizii stabiliţi în Egipt la sfarşitul secolului al X-lea au adus acest dans iar Mevlana l-a preluat trei veacuri mai târziu spre a-l transforma în apanaj gestual al rugăciunii. O altă ipoteză este că rotirea mistică exista ca manifestare devoţionala în Islam încă din timpul Profetului Mohamed şi se numea sema. Dansul mistic prin rotire aduce în Islam o notă de originalitate şi autenticitate , fiind în fapt o rugăciune exprimată prin gesturi , chiar dacă în epoca noastră cei mai puţin iniţiaţi asociază mişcările exotice unor forme de acrobaţie ancestrală. Învârtirea are semnificaţia rotirii planetelor în jurul Soarelui. Turbanul simbolizează piatra de mormânt a ego-ului personal iar prin renunţarea la turban sufletul renaşte. Braţele încrucişate la începutul dansului înseamnă unitatea lui Dumnezeu iar atunci când sunt ridicate spre cer , în timpul dansului , evocă deschiderea sufletului făpturii umane spre învatatura divină. Învârtirea de la dreapta spre stânga în direcţia inimii evocă înveşmântarea spiritului uman în dragostea divină. Într-un crescendo uşor de sesizat dar dificil de urmărit dansatorul ajunge ca în momentele culminante să realizeze o rotire de 360 de grade dintr-un singur pas. Uvertura este întotdeauna un imn închinat lui Allah şi este continuată printr-un colaj muzical care conturează o punte aproape ireală între dansator , dans , instrumentişti şi spatiul sacaralizat al desfăşurării rotirii.