Biblioteca din Alexandria

Intrăm ca într-un templu în Biblioteca din Alexandria pe care o putem numi una dintre minunile lumii moderne. Vestita bibliotecă din antichitate era întrucâtva o a opta minune a lumii antice, chiar dacă nu fusese trecută în vreun zapis cu acest titlu. Lumina farului alexandrin a fost înlocuită cu razele spiritualităţii şi ale efervescenţei culturale care inunda acest loc. Ansamblul marii biblioteci alexandrine poate fi descris doar prin superlative. Nu mai puţin de 11 etaje coboară într-o ingenioasă cascadă arhitecturală pentru a compune cel mai vast spaţiu de lectură din lume. O suprafaţă de 70.000 metri pătraţi adună pe învăţăceii clipei de azi şi ai zilei de mâine pentru a sorbi din nectarul ştiinţei de carte, mângâiaţi de lumina filtrată prin ferestrele imensului acoperiş. Biblioteca din Alexandria contemporană duce cu gândul la faima anticului aşezământ a cărui distrugere a început odată cu stingerea domniei ptolemeilor. Regină din regi şi ultim faraon al Egiptului, Cleopatra îşi dorise să ajungă împărăteasă peste tot ceea ce cuprinde zarea ...şi chiar dincolo de ea. Shakespeare avea să tălmăcească gândurile cele de pe urmă ale eternei amazoane care îndreptându-se spre moarte şoptea: „eu mor... Egiptul moare!”. Cu siguranţă pe vreun raft fără de colb găseşti întipărită în pagina de letopiseţ şi acestă rostire devenită dicton. Într-un astfel de areal menirea şi destinul unor locuri unice pe pământ capătă aură de glorie. Aici lucrurile se măsoară cu milioanele. Un milion şi jumătate de cititori vin anual în bibliotecă. Un milion de cărţi pot adăposti sala de lectură şi depozitele aşezământului cultural. 280 milioane de dolari a costat ridicarea acestui ansamblu. Volumele sunt organizate în patru secţiuni specializate, dintre care două sunt dedicate tinerilor şi copiilor. În sala manuscriselor rare se intră cu o stare vecină cu religiozitatea. Pioşenia este simţământul care însoţeşte pasul. Ne amintim dintr-o dată sau într-o doară că un preot iezuit de origine germană este considerat a fi fondatorul egiptologiei. Athanasios Kircher a fost supranumit stăpânul sau maestrul celor 100 de arte şi comparat cu Leonardo da Vinci. În secolul al XVII-lea a fost primul care a încercat descifrarea hieroglifelor şi a dovedit că arhitectura semantică şi fonetică a limbii folosite de copţi este aceeaşi cu cea a vechilor egipteni. Poate nu întâmplător în luminile de taină ale sălii manuscriselor rare la loc de cinste se află Biblia lui Gutenberg. Aşezate împreună parcă pentru a evidenţia rosturile unei lumi ideale manuscrisele de aici sunt surori fie că se numesc Torah, Coran sau Biblie şi indiferent de faptul că grăiesc despre zei sau Dumnezei, despre revelaţii sau ştiinţe, tălmăcite în limbi semitice, clasice sau moderne. Aici nu există graniţă de grai şi nici superioritate a vreunui neam. Întâlnirea dintre privire, suflet şi carte este aproape materială. In acest loc este kilometrul zero al unei agore care devine pe zi ce trece încet dar sigur unul dintre miturile lumii contemporane. Răgazul petrecut în risipirea fabuloasă a paginilor care parcă înghit cerneala manuscriselor şi tipăriturilor este asemenea unei iniţieri. În chip paradoxal iniţierea se termină cu noviciatul care la rândul său este obligat la asumarea destinului perenităţii. Biblioteca adăposteşte 3 colecţii impresionante. Stampele, litografiile şi gravurile din sala Awad conduc privirea şi sufletul în chip ispititor spre tetralogia alexandrină a britanicului Lawrence Durrel aducând din închipuire în realitate oameni şi fapte. Călătorii artişti au lăsat moştenire gravuri şi hărţi care acoperă patru secole de istorie. Aliniate ca într-o imagine a lumii toate aşteaptă cuminţi verdictul bătăii de inimă şi al tresăririi de gând rezumate de fiecare vizitator. Fotografiile vechi încropesc impresii pe care le porţi cu tine toată viaţa. Omul se metamorfezează în călător, istoric, artist sau lingvist, adăstând întru descifrarea ipostazelor care îl poartă călător de la un han către o piaţă, din faţa vreunei moschei spre un iatac înferecat cu vreo cadână sau din bazar către fântâni liniştitoare cu susur de armonii orientale. O altă colecţie ne spune povestea unui destin de excepţie. Shadi Abdel Salam este contemporanul nostru. Remarcabil realizator de filme, scenarist şi regizor, artistul a relevat o viziune expresivă a culturii Egiptului antic şi a moştenirii copte. În 1970 şi-a prezentat capodopera cinematografică intitulată Mumia la Festivalul de film din Veneţia plasând astfel Egiptul pe mapamondul celei de-a şaptea arte. Lumea lui Shadi este asemenea unei locuinţe. Lipseşte doar proprietarul. Însă în ospeţie sunt oricând primiti ca la un ceas de prelungă degustare a frumosului toţi cei care păşesc vremelnic dincolo de obiectivul aparatului de filmat al marelui cineast. Menirea de creuzet pentru cunoaştere este o misiune asumată ca obiectiv principal de către biblioteca din Alexandria. Aici este un loc al dialogului, studiului şi înţelegerii între culturi şi popoare. Lăcaşul este o fereastră a lumii spre Egipt şi a Egiptului către lume, centru al toleranţei şi al dialogului. În imensul edificiu şi-au găsit loc şi 4 muzee, un planetarium şi 8 centre de cercetare academină. În total sunt 15 expoziţii permanente, 4 galerii de artă pentru expunere temporară şi un centru de conferinţe în care încap 1000 de persoane. Nu te poţi despărţii de biblioteca din Alexandria fără a întredeschide gândul spre antica zidire ce va fi fost prin apropriere aşezată simbolic lângă un altar al muzelor. Piatra de Assuan cu care este placat exteriorul este incizată cu litere şi caractere provenind din 120 de sisteme de scriere ale umanităţii ca un fel de profeţie pentru vremuri în care oamenii vor fi uniţi în diversitate. http://www.youtube.com/watch?v=Fl_D1JMjNMo