Luxor - haremul fără cadâne

Viaţa socială, politică şi religioasă a egiptenilor gravita în jurul faraonului care era totodată conducător politic şi spiritual. Veneraţia faţă de soarele personificat în zeul RA a marcat mileniile de istorie religioasă ale Egiptului. În panteonul celor două regate de pe malurile Nilului erau ierarhizaţi numeroşi zei ale căror ritualuri au evoluat distinct în funcţie de locul în care se afla templul dedicat fiecărei divinităţi. La Luxor soarele îşi petrece de mii de ani drumul dinspre zori înspre apus înconjurat de nimbul mitic. Templul aflat aici este o prelungire materială a centrului de spiritualitate de la Karnak şi a fost înălţat de faraonii Amenofis al III – lea şi Ramses al II – lea. Trecerea de la zi la noapte şi spectacolul crepuscular conturat estetic de luminile şi umbrele care zămislesc forme noi în acest spaţiu sacru sunt definitorii pentru ceea ce definim percepţie vizuală şi materială. Luxorului i se mai spunea şi haremul din sud iar în spaţiul dintre coloanele şi obeliscurile de la intrare şi drumul procesional faraonul Tutankhamon a ridicat o imensă încăpere care avea rolul de hotar pentru cortegiile care veneau de la Karnak mai ales în perioada celebrării sărbătorii anuale OPET când statuile zeilor Amun şi Mut erau aduse aici împreună cu statuia zeului copil Khonsu pentru a marca sezonul revărsării Nilului. La Luxor apusul şi rasăritul soarelui sunt percepute aproape ritualic. Privirea se apropie de zidurile şi coloanele templului şi se transformă în atingere. Orice călător ajuns aici simte nevoia să îşi lipească palma sau degetele de obelisc, de coloanele din sala hipostilă,de hieroglifele încrustate pentru imortalizarea epopeicelor fapte ale făuritorilor de istorie şi , mai ales, de statuile care par a atinge uneori cerul. Fratele geamăn al obeliscului de la intrare, înalt de 25 metri se află, din anul 1836, la Paris în binecunoscuta Place de la Concorde. Continentele şi lumile se întâlnesc în urzeala ţesută din formă, lumină, umbră şi culoare, atât prin oameni, cât şi prin moşteniri spirituale. Sfincşii de la Luxor,care nu au nici cap de leu şi nici cap uman, sunt numiţi criocefali, având capete de berbec. Ca orice lucru aproape desăvârşit templul lung de 260 metri de la Luxor subliniază măreţia celei de-a XII-a dinastii a faraonilor egipteni care au pus un stăvilar în faţa curgerii timpului. Renumele festivalului OPET a traversat mileniile şi astfel, într-o manieră adaptată zilelor noastre, anual se consumă în cadrul unui ritual pitoresc procesiunea de la Karnak la Luxor, desfăşurată pe străzile oraşului modern şi vegheată de curgerea statornică a Nilului.