Sodoma fără Gomora

Israel este o țară atât de cunoscuta și totuși,în chip paradoxal,tot pe atât de mult necunoscută. Tărâm al fagaduinței pe care îl stăbați întâlnind promisiuni nebănuite dar plămădite din vise , visate sau nevisate , locuri ce aidoma mirajului pot rămâne nevăzute și necunoscute dacă nu te oprești în momentul potrivit și la locul potrivit să le distingi în cromatica unei liniști aproape celeste ,cum numai în tara de dincolo de închipuire o poți întâlni. Silabisești SO_DO_MA și chipurile îngerilor ce vor fi vizitat casa dreptului Lot pentru a-l salva împreuna cu familia sa, apar icoana în peregrinarea cu iz de aventură care te așteaptă la fiecare răscruce ,nesemnata de oameni dar crestată în cer. Mașina de teren te poarta prin labirintul de văi și canioane,pe șerpuitoare drumuri de cenușă albă amestecată cu sare și spre culmi de pe care simți aerul fiebinte răsfirat din sărutul Mării Moarte cu stânca. Sodoma percepută generic drept destinație turistică nu este departe de drumul care leagă sudul extrem al Isarelului de Ierusalim și de așezările din nord. Doar că, din autocar sau fără de companie care agreează o asemenea escapadă nu ai cum să pornești de unul singur în pustietatea înșelatoare care te poate chema în neștiute colțuri din care doar vreun GPS performant să te îndrepte la un liman. Jeep-ul se strecoară printre stânci,se afundă ici colo în nisipul fin precum pudra,ocolește obstacole nevăzute și cunoscute doar de șoferul îndemantec care o fi știind el de ce face lucrul acesta,te poartă într-un permanent sus-jos și dreapta-stânga precum un soi de mașinărie dintr-un parc de distracții astfel încât până și șezând este greu sa îți menții echilibrul dacă nu ai un punct de sprijin solid. Oprirea se face pentru a gusta la propriu pereții de sare , risipită ici colo drob cât casa de mare. În stancă de sare se va fi prefăcut soția lui Lot în momentul fugii către cetatea Toarului iar istoria spune că cea pomenita de tradiție cu numele Ado sau Edith dar nenumită în Biblie, a rămas împietrită din cauză că s-a intors spre a privi mistuirea Sodomei cu foc și pucioasă. Sodoma este o atracție turistică pentru mulți care ajung la Marea Moarta, fie pentru a petrece un sejur, fie aflați pe cale spre sudul Israelului. Odată intrat în pustiul Sodomei gândul te duce la năpasta revarsată asupra cetății. Vezi ici colo câte un fir de verdeață sau un pomișor răsărit din te miri ce sămânța și udat doar de aerul care noaptea mai aduce o boare umedă ridicată de peste sărăturile atinse de neclintirea Mării Moarte. Deși nu vedem niciunde vreun măr de Sodoma,fruct menționat în statorniciile iudaice, ne îngăduim preț de o poveste să ne gândim la aceasta poamă toxică,asemănatoare cu un hibrid între piersică și portocală,viu colorată și atrăgătoare. Istoricul iudeu Flavius Iosef povestește ca cei care culeg acest fruct se trezesc cum se preface pe loc în cenușă iar ,în poemul Paradisul pierdul, semnat de John Milton, se deapănă versuri plastice care descriu cum, după ce Adam și Eva au fost ispitiți de Diavol să guste din pomul cunostinței binelui și răului ,cohortele satanei s-au îndestulat din amăreala mărului de Sodoma. Localizarea Sodomei este relativa și numeroși istorici caută ruinele cetății și în ziua de azi. Diferite curente de cercetare revendică un spațiu sau altul pentru a stabili certitudinea existenței unei cetăți despre care nu se stie nici în prezent cum și-a gasit sfârșitul. Geograful antic Stabo menționa că Sodoma s-ar afla în apropierea Masadei și pana la proba contrarie, cetatea emblemă a păcatelor unor lumi uitate ,rămâne de găsit doar în locul spre care te îndreaptă timid dar solemn un indicator pe care scrie nedespărțit în silabe SODOMA. Iar din răspântie devine mai mare tentația cunoașterii în chip extrem a unui asemenea loc decât orice altă ispitire venită din tainele deșertului sau de aiurea.