Israel Maktesh Ramon cel mai mare crater aluvionar din lume

Landed a devenit un termen arhicunoscut pentru cei care vin de departe pentru a merge uneori şi mai departe,fie la propriu fie la figurat. Marinarii de odinioară rosteau precum o urare…PĂMÂNT!!..cand vedeau ţărmurile din depărtare. Aerul,solul,apa...cele dătătoare de viaţă,sunt esenţiale pentru existenţă. Căutăm in Israel taine care să ne ajute la descifrarea unor realităţi mai putin cunoscute. Străbatem acele wadi…văi secate care arareori simt mângâierea firului de apă. Asa ne intâmpină dintr-o anumită margine şi perspectivă craterul Ramon,cel mai mare de acest tip din lume. Acest crater nu este o formă de relief zămislită de gura vreunui vulcan sau ca urmare a unui impact devastator. Este un crater de tip aluvionar iar istoria geologică a marelui rift siro-african arată că aici intinsul apelor stăpânea regiunea în protoistorie,ploile cădeau din abundenţă,lacurile şi mările erau un numitor comun în timpuri despre care nimeni nu are a mai zice cuvinte. Acum doar pietrele glăsuiesc. Un astfel de maktesh,pentru că aşa este numit acest tip de crater,se formează prin prăbuşirea în interior a falezelor unui lac iar mai apoi presiunea apelor şi a aluviunilor rup zăgaz în pereţi şi se revarsă lăsând în urmă trecători,canioane,formaţiuni geologice spectaculoase,dune şi sedimente minerale şi mai ales o indescriptibila frumuseţe. Maktesh-ul Ramon are 40 km lungime,o lăţime variabila între 2 şi 10 km şi o adâncime de 500 m. Numele acestui spaţiu vine de la stăpânitorii romani care, oarecând ,şi-au făcut vad de cucerire prin pustiu. Omul se simte aici de parcă deşertul l-ar ţine în palme şi l-ar ocroti. Călătorii nu au a fi legănaţi de caravane prin nisipul fierbinte şi nici ocrotiţi de ingenioase înfăşurări ale creştetului şi trupului în turbane şi caftane. Insa acelaşi sentiment de parcurgere a necunoscutului în căutarea unui orizont nedefinit te cuprinde şi în confortul aerului condiţionat din maşina noastră cea de toate zilele Doar că,zice-se,merită cel puţin ca preţ de un ceas, să laşi ferestrele coborâte,să simţi învăluirea aspră şi înţepătoare a uscatului şi a căldurii care, în chip paradoxal, învioreaza în loc de a toropi,şi,purtat pe unduiri de dune ,să treci pragul către un alt tip de paradis.